Astăzi este Ziua internațională a muncii. De ce se sărbătorește pe 1 Mai

1 Mai este celebrată ca Ziua Muncii sau Ziua celor ce muncesc, în peste 80 de țări. În majoritatea țărilor vest-europene, dar și în statele din fostul bloc comunist, 1 Mai este zi liberă. Anual, românii au parte de o minivacanță, 1 Mai fiind și data la care se dă oficial startul sezonului estival. În perioada comunistă, ziua de 1 Mai a fost transformată în sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice.

La originea zilei de 1 mai stau manifestațiile pentru reducerea normei orare de lucru a muncitorilor și "episodul Heymarket" din Chicago de la sfârșitul secolului al XIX-lea - manifestații violente care s-au încheiat cu morți și răniți.

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a II-a a decretat 1 mai Ziua Internațională a Muncii, în contextul unor numeroase manifestații din anii anteriori ale muncitorilor care cereau reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore (New York, 1872; Statele Unite și Canada, 1886) și în memoria victimelor grevei generale din Piața Haymarket din Chicago.

În anul 1872, circa 100 de mii de muncitori din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

La 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cerând ziua de muncă de opt ore. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, dintre care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Câteva zile mai târziu, pe 4 mai, în zona Heymarket din Chicago, unde numărul greviștilor era de peste 65.000, în timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului "McCormick". Poliția a intervenit, patru protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime a fost aruncată o bombă artizanală spre coloana de polițiști, fiind  răniți mai mulți polițiști. Poliția a ripostat cu focuri de armă, câteva zeci de persoane fiind ucise și două sute rănite.

Așa a început ceea ce a rămas în istorie drept "Afacerea Haymarket", un proces împotriva liderilor muncitorilor. Unii vor fi condamnați la moarte, în timp ce alții alții se vor sinucide în închisoare.

1 mai a devenit astfel ziua de comemorare a oamenilor muncii care și-au cerut drepturile în stradă.

În anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor.

Așadar, 1 mai a fost, inițial, sărbătoare comemorativă și zi liberă pentru lucrători, în urma negocierilor dintre autorități și sindicate. S-a răspândit în majoritatea statelor lumii, mai puțin Australia, Elveția și  SUA. Paradoxal, în țara în  care  își are originea sărbătoarea de 1 mai, a fost înlocuită cu "Labor Day" (Ziua Muncii), care se celebrează în prima zi de luni a lui septembrie.

La 4 ani de la violențele din Chicago, A Doua Internațională Socialistă a decis împreună cu sindicatele nord-americane să comemoreze memoria victimelor din Piața Haymarket prin organizarea, de 1 Mai 1890, devenită oficial Ziua Internațională a Muncitorilor, a celei mai mari manifestații a munictorilor din istorie.

1 Mai Muncitoresc era, în perioada ceaușistă, una dintre principalele sărbători propagandistice oficiale. Aveau loc manifestări de amploare – mitinguri, defilări, se purtau pancarte, se strigau lozinci, iar prezența "oamenilor muncii" era obligatorie.

Dincolo de latura oficială și propagandistică a zilei de 1 mai, exista și o sărbătorire paralelă, underground, a tinerilor și artiștilor care mergeau la mare de 1 mai – în special la Costinești, 2 Mai și Vama Veche.

Distracția continua pe 2 mai, când, lucru mai puțin știut,  era o altă sărbătoare oficială - Ziua Tineretului.

Teoretic Ziua Internațională a Muncii și sărbătoarea celor ce muncesc, în realitate, 1 mai e ziua în care... se stă. La noi și la alții, de 1 mai nu se muncește - este sărbătoare oficială, declarată zi liberă.

După ‘89, pentru români a devenit o tradiție ca de 1 mai să aibă parte de o minivacanță pe care și-o petrec la mare, la munte, sau cel puțin în parcuri și la picnic.

Mai știm vag azi că 1 mai e o sărbătoare de sorginte comunistă, dar această semnificație a devenit tot mai neimportantă. 1 mai este azi sinonim cu startul sezonului estival, cu vacanța și distracția, sau, cel puțin, cu odihna.

1 Mai eclipsează o altă sărbătoare - 2 mai - despre care puțini tineri știu că le este dedicată. Doar autoritățile par să-și amintească uneori de semnificația acestei zile și folosesc ocazia pentru a organiza diverse distracții destinate tinerilor - concerte, concursuri, festivaluri, expoziții, tombole.

Sursa: http://stiri.tvr.ro