Bolnavule, ia banii mei și du-te!!! (galerie foto)

În Spitalul de Ftiziologie Agigea bolnavilor nu li se cere să-și cumpere medicamente
sau materiale sanitare. Chiar dacă li s-ar cere, nu ar avea cu ce. Aici, pacienții sunt cei care primesc bani de la medici, pentru că, de multe ori, nu au nici măcar bănuții necesari pentru a pleca acasă.

Situat la marginea comunei Agigea, în apropierea canalului, Spitalul de Ftiziologie dezvăluie o imagine tristă celor care ajung prin zonă. Clădiri îmbătrânite, ce răsar de după un gard ce amintește mai degrabă de o întreprindere de pe vremea răposatului decât de o unitate medicală. În schimb, în interior domnește liniștea și curățenia. "O parte din clădiri au fost construite de germani, în timpul războiului. Nu au nici măcar o fisură, așa că din acest punct de vedere nu au fost probleme. În urmă cu doi ani, când erau fonduri, am făcut investiții, am renovat toate pavilioanele, am schimbat instalațiile sanitare. Anul acesta am mai renovat parterul unui pavilion, care rămăsese restanță. Tot acum doi ani am achiziționat și aparatura pentru blocul operator", ne-a spus dr. Gabriel Taran, managerul spitalului.

Internați cu lunile
Cândva, acest spital era renumit, veneau pacienți din întreaga țară și de peste hotare pentru a se trata de tuberculoza oaselor. Era singura unitate cu acest profil din România. Acum parcă a intrat, spun atât pacienții, cât și medicii, într-un con de umbră. Puțini mai sunt specialiștii de prin țară care își aduc aminte de existența acestui spital pentru a-i îndruma pe suferinzi aici. În schimb, în prezent, în acest spital își găsesc alinarea bolnavii cu tuberculoză pulmonară, aflați în stadii avansate ale bolii și săraci. "Tuberculoza este o boală cu un profund caracter social. La noi, patologia este a bolnavilor cronici și a celor care au dezvoltat rezistență la medicamente. Durata medie de spitalizare, pentru bolnavii cu tuberculoză pulmonară, este de 40 de zile, dar avem pacienți care stau internați și până la patru sau șase luni", a adăugat medicul.
În tuberculoză, terapia este medicamentoasă, astfel că pacienții ar putea să o urmeze și acasă. Dar rareori se întâmplă ca pacienții Spitalului de Ftiziologie să plece spre localitatea de reședință înainte de a-și termina tratamentul.
Pe de o parte, pentru că majoritatea sunt din mediul rural și nu există siguranța că vor respecta indicațiile specialiștilor, că se vor prezenta zilnic la medicul de familie pentru a-și lua pastilele sau la spital, după câteva luni, pentru consult. Teoretic, bolnavul de tuberculoză ar trebui să fie supravegheat de un cadru medical în momentul în care își ia pastilele. Așa prevede legislația sanitară. În realitate, sunt multe sate unde medicul de familie ajunge doar o dată la două săptămâni, când îi pune bolnavului în brațe punguța cu pilule; iar acesta, odată ajuns acasă, "uită" că la spital i s-a atras atenția că în lipsa unui tratament urmat cu strictețe, boala avansează cu rapiditate. "Sunt cazuri când tratăm întreaga familie de tuberculoză. De exemplu, într-o familie, prima dată s-a îmbol-năvit tatăl, apoi mama și cei trei copii, care erau deja adulți. Ultimul dintre ei a murit săptămâna trecută. Procentul de vindecare este de 98 - 99%, atunci când terapia este urmată corect. Dar pacienții se simt bine după două-trei luni și nu-și mai iau tratamentul. Revin la spital, dar deja rata de succes este mai mică. Și tot scade, de fiecare dată când bolnavul întrerupe tratamentul", a exemplificat medicul.

În 2010, un singur pacient și-a cumpărat medicamente
Mulți bolnavi stau în spital cu lunile din cauza aceleiași sărăcii care a dus la îmbolnăvirea lor. Acasă este frig, mizerie, nu au ce mânca și, de multe ori, nu au nici măcar bani pentru a-și plăti transportul de la spital spre domiciliu. "La noi, pacienții nu trebuie să-și cumpere medicamente sau materiale sanitare. Avem și unele și celelalte. Medicamentele sunt generice, produse în țara noastră, dar sunt. Cred că de la începutul acestui an un singur pacient și-a cumpărat medicamente. De altfel, tuberculoza este inclusă în programele naționale, iar terapia este gratuită atât pentru cei asigurați, cât și pentru cei neasigurați la sănătate. În plus, chiar dacă le-am spune să și le cumpere, nu ar avea din ce. La noi, cea mai mare problemă este să-i trimitem acasă. Sunt mulți care nu au bani de drum, așa că medicii și asistentele scot din buzunar și le dau. Apoi, se întâmplă des ca la câteva zile după ce i-am externat să se întoarcă la spital", a continuat dr. Taran.
O bună parte dintre oamenii străzii care ajung, în timpul iernii, în Urgența Spitalului Județean Constanța sfârșesc prin a-și petrece iarna în unitatea de la Agigea. "Sunt bolnavi de tuberculoză, nu putem să-i trimitem înapoi în stradă, așa că rămân aici. Unii ne spun ei că rămân până în primăvară", a adăugat medicul.

Pleacă angajații
Deși fondurile le permit să termine anul acesta "în picioare", după cum ne-a spus managerul, nici Spitalul de Ftiziologie nu a fost ocolit de disponibilizări. "Am disponibilizat opt oameni, din cadrul personalului TESA, nu din rândul cadrelor medicale. Ne-au mai plecat trei oameni, în ultimele săptămâni, din cauza reducerilor salariale. De exemplu, aveam un brancardier din Dumbrăveni, care făcea naveta. Avea un salariu de 600 de lei și plătea 400 de lei pe transport. A preferat să-și caute de muncă mai aproape de casă", a afirmat dr. Gabriel Taran.