Ce trebuie să faci ca să adopți un copil

Sute de copii așteaptă de ani de zile un suflet care le-ar putea face viața mai frumoasă. Stau cuminți, în centre pline de jucării, dar singurul lucru care le lipsește este căldura maternă. Nu este nimeni care să-i țină noaptea în brațe, la culcare, care să-i privească cu duioșie și să-i alinte.

Din păcate, mulți copii vor crește numai cu gândul că ar putea ajunge vreodată, într-o familie. Părinți adoptivi nu se găsesc pe toate drumurile, iar cei care ar putea să ofere un cămin unui copil abandonat sunt fie descurajați de birocrație, fie respinși de un sistem mult prea strict.
În anul 2011, 107 familii constănțene au primit acordul, în urma anchetelor sociale, de a lua un copil acasă. Alte trei au fost respinse. Legislația s-a mai relaxat la începutul acestui an, odată cu introdu-cerea noii Legi a adopțiilor, dar vraful de hârțogărie nu. Practic, potrivit datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică, numai 61 de copii au fost adoptați în 2011 în județul Constanța. "Conform noilor prevederi, pruncii abandonați în maternitate sau duși de părinți ori rude la centrele de plasament vor putea fi declarați adoptabili dacă timp de un an de zile nu se interesează nimeni de soarta lor. În plus, dacă înainte criteriul după care o familie putea fi atestată ca adoptoare era domiciliul, acum însă se ia în considerare și reședința obișnuită, dar familia trebuie să facă dovada că a trăit la adresa respectivă cel puțin un an fără întrerupere", a declarat, pentru "Cuget Liber", purtătorul de cuvânt al Direc-ției Generale pentru Protecția Copilului Constanța, Roxana Onea.

Hârtii peste hârtii
Practic, lungul drum al unei adopții începe după ce viitorii părinți au căzut de comun acord în privința acestui lucru, cu o cerere depusă la sediul DGASPC din strada Decebal nr. 22. Ulterior este nevoie de o listă lungă de alte documente, cum ar fi copie de pe buletin, copie legalizată de pe certificatul de naștere, copie legalizată de pe titlul de pro-prietate sau alt titlu care să ateste dreptul de folosință a locuinței, certificat de cazier judiciar, certificat medical tip Ministerul Sănătății, cu semnătura și parafa fiecărui medic specialist, adeverințe de venit, declarație pe propria răspundere a persoanei ori fiecărui membru al cuplului conjugal, dată în față notarului public, că nu au fost decăzuți din drepturile părintești, caracterizări de la ultimul loc de muncă (minimum două pentru fiecare persoană), certificatele de cazier judiciar al persoanelor cu care locuiește solicitantul, certificat medical privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care domiciliază solicitantul, declarație privind motivația de a adopta și așteptările persoanei ori familiei în legătură cu vârsta, sexul și situația psihomedicală a copilului pe care doresc să îl adopte.

"Mama" și "tata"
"Din păcate, oameni de nimic care fac copii pe bandă rulantă și îi țin în frig și flămânzi nu sunt supuși unor astfel de teste, iar cei care vor să ofere dragoste unui suflet mic trebuie să treacă prin tot felul de teste. Nu este normal, dar asta e. La noi a durat aproape doi ani până s-a finalizat procesul de adopție, dar a meritat. Aproape că am uitat toate chinurile prin care am trecut, iar când ne uităm la băiețelul nostru cum se joacă liniștit în camera lui și când îl auzim cum ne strigă «mama» și «tata» ne dăm seama că a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată", ne-a povestit o mămică adoptivă.