Cine ne apără de publicitatea înșelătoare

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a fost desemnată ca autoritate competentă pentru respectarea legislației privind publicitatea comparativă și înșelătoare și a respectării drepturilor consumatorilor prin adoptarea Legii nr. 202/2013 prin care se modifică Legea nr. 158/2008. 

"Introducerea ANPC ca autoritate competentă era necesară pentru a se face distincție în mod clar între reglementările care protejează interesele consumatorilor - persoane fizice și prevederile care privesc relațiile dintre operatorii economici. Astfel, legislația românească se armonizează cu Directiva Europeană 2006/114/CE care cuprinde și prevederi referitoare la publicitatea comparativă care se aplica atât în cazul în care publicitatea se adresează comercianților, cât și în cazul în care se adresează consumatorilor", explică Bogdan Cristian Nica, președintele ANPC.

De asemenea, s-a introdus definiția consumatorului așa cum este reglementată în Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și se specifică în mod expres prevederile care se aplică în cazul în care publicitatea se adresează consumatorilor.

O altă noutate legislativa prevăzută de Legea nr. 202/2013 stabilește perioada de prescripție în cazul sesizărilor referitoare la publicitatea comparativă, sesizări efectuate de către consumatori. Propunerea prevede ca, în cazul sesizărilor înaintate de consumator, termenul de prescripție să fie de patru luni de la data apariției faptei, iar, în cazul faptei continue, consumatorul să aibă dreptul de a sesiza fapta pe durata derulării acesteia. 

Această măsură are în vedere faptul că publicitatea care se adresează consumatorilor este difuzată, de regulă, pe perioade îndelungate de timp, precum și faptul că un consumator înaintează o sesizare în momentul în care constată că nu primește beneficiile promovate în ofertă. De asemenea, au fost avute în vedere prevederile art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora Autoritatea poate aplica sancțiuni în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei sau, în cazul faptei continue, de la data constatării acesteia de către instituția de control.