Cine stă la căpătâiul bolnavului când se află la graniţa dintre viaţă şi moarte. "Suntem ca un motor turat la maxim"

6137
Deseori, viaţa unui bolnav atârnă de un fir de aţă şi după ce este investigat rapid în Urgenţă, pentru a fi salvat, el ajunge pe Secţia de Anestezie-Terapie Intensivă (ATI), locul în care personalul medical lucrează la foc automat şi unde timpii de reacție, obligatoriu, trebuie să fie foarte prompți. În astfel de situaţii, când pacienţii sunt aduşi pe targă într-o stare extrem de gravă, medicii merg la căpătâiul lor şi fac tot posibilul pentru a-i salva.

Cum îşi începe ziua un medic de terapie intensivă? V-ați gândit vreodată cum decurge măcar o zi din viața unui astfel de medic, mereu în luptă contracronometru cu viața, cu boala? Ei bine, noi am avut această curiozitate, motiv pentru care am abordat trei cadre medicale, pentru a ne împărtăși câteva cuvinte legate de munca lor de zi cu zi. Totul începe cu raportul de gardă, a precizat dr. Andra Tăbăcaru, la care participă toți medicii, pentru a-şi împărtăși noutățile apărute la fiecare caz și mai ales pentru a afla cazurile noi internate peste gardă. Imediat după aceea, fiecare merge pe sectorul unde este repartizat și începe examinarea pacienților cărora li se va acorda atenţia necesară înainte, în timpul unei operaţii şi imediat după intervenţia realizată, când specialistul se asigură de lipsa durerii pacientului, de recăpătarea stării de conștienţă şi statusul general, bun, integru al pacientului.

„Acesta este, de regulă, momentul, când pacientul înțelege importanţa medicului anestezist, când i se explică riscurile, procedurile, recuperarea postanestezică şi când i se răspunde pacientului la toate nelămuririle. Importanţa acestei meserii este apăsătoare, dar şi frumoasă, în același timp. Ai grijă de viața unui om, căruia, înainte de momentul operației, îi oferi linişte, îi preiei emoțiile şi îi garantezi că se va trezi şi că aștepți să îți relateze ce a «visat». Acesta este sectorul unde se duce lupta între viață și moarte, unde gravitatea cazurilor admise este extremă, unde se fac resuscitări, unde trăiești bucuria salvării cazului de care te ocupi zile, chiar săptămâni, dar unde ți se și prăbușește cerul, te simți mic și extrem de lipsit de puteri, când un caz foarte grav, cu patologii multiple, în ciuda terapiei multimodale, nu mai răspunde la nimic”, a declarat medicul Andra Tăbăcaru, pentru „Cuget Liber”.

Anestezia nu este doar injecţia de somn

În opinia dr. Diana Iosif, un medic anestezist este și terapeut intensivist. Acesta este, de fapt, un aspect foarte important, pentru că pacienții gravi ajung de cele mai multe ori în terapie intensivă, iar medicul anestezist este cel care stă la căpătâiul lui şi îl urmărește. Altfel spus, munca unui anestezist nu este doar una foarte intensă, ci presărată cu momente emoționante, de cumpănă, când trebuie luate decizii urgente și limpezi.

„Sunt momente când pacienţii se degradează brusc, pierd sânge într-un timp foarte scurt, fac stop cardio-respirator, iar atunci medicul anestezist intervine rapid. În terapie intensivă sunt pacienţi politraumatizaţi din accidente rutiere, oameni tineri, cu familii suferinde care își pun toată speranța în medici. Acestea sunt evenimente care te responsabilizează și nu îți permit să te relaxezi. Când știi că viaţa unui om este în mâinile tale, trebuie să treci peste emoții și să faci tot ce îți stă în putere pentru ca acel om să se întoarcă acasă la cei dragi”, a subliniat medicul.

Pentru dr. Simona Dima, medic specialist ATI, anestezia şi terapia intensivă reprezintă graniţa dintre viaţă şi moarte. Şi, cu toate acestea, puţini oameni îşi dau seama că anestezistul este la fel de important ca un chirurg, de exemplu, întrucât şi el trebuie să se adapteze la fel de rapid în situaţii neprevăzute, aflate la limită.

„Da, există şi sintagma «oamenii vin să se opereze, nu să se anestezieze», dar anestezia are un rol major care acum s-a impus. Anestezia a făcut posibil progresul chirurgiei. Extraordinara dinamică a specialităţii Anestezie-Terapie Intensivă, care a explodat în ultimele decade, atât prin mijloacele farmacologice, cât şi prin dotarea tehnică, a făcut posibile operaţii care acum două-trei decade erau de neînchipuit. Prin siguranţa oferită de anestezie sunt posibile progresele extraordinare ale chirurgiei, care şi-a permis proceduri tot mai mari, tot mai invazive, care nu mai pun în pericol viaţa pacientului. Din acest punct de vedere, rolul anesteziei este major, pentru că ea nu este numai injecţia de somn, este terapie intensivă perioperatorie. Practic, anestezistul răspunde de funcţiile vitale ale pacientului în timpul intervenţiei. De multe ori, chiar dacă intervenţia este mică, solicitarea este mult mai mare pentru anestezist decât pentru chirurg, atunci când pacientul este foarte grav. Când am ales această specialitate m-a atras provocarea, că trebuie să lucrezi contratimp. Viaţa pacientului este în pericol, iar eu trebuie să mă grăbesc, să fiu rapidă, să fiu promptă, să fac bine ceea ce fac, ca să-l salvez. Aceasta este bătălia finală, să-l menținem în viață, să-l salvăm. Creierul unui om nu rezistă mai mult de cinci minute fără oxigen, rapiditatea și promptitudinea noastră pot să salveze. Nu lucrăm după ritmul nostru, este o muncă contratimp, suntem ca un motor turat la maxim. Emoții avem tot timpul, vin la pachet. Sunt niște provocări emoționale zilnice și responsabilitate foarte mare. Medicina înseamnă responsabilitatea în fața legii și în fața conștiinței proprii că ai făcut bine, că ai făcut corect, că nu ai făcut greșeli contratimp”, a adăugat dr. Dima. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.4463 secunde