Conacul plângerii! Construit de o bogată familie de aromâni, ajuns astăzi o ruină (episodul I)

10200

Articole de la același autor

Revin, dragi cititori, așa cum am promis, cu o poveste foarte interesantă, culeasă dintr-un sat tradițional, din Bărăgan, ajuns însă într-o tristă situație, la limita supraviețuirii. Este, din păcate, o îmbinare de nepăsare, indolență, șarlatanie, neputință și chiar prostie din partea autorităților statului, a șmecherilor tranziției post-decembriste și a unor străini veniți în România fie fără resurse, fie cu intenții meschine. 






Ce a generat toată această "rețetă de succes"? Ei bine, în cazul de față, este vorba despre o bijuterie arhitectonică lăsată în paragină, care a făcut cu brio față cutremurelor și furtunilor, dar s-a dovedit învinsă de hoți, vandali și nepăsare. 
Fac precizarea că, în rândurile următoare, voi folosi informații culese de pe teren, de la oamenii locului, dar și câteva postări de pe diverse site-uri. Nu fac judecăți, nu dau verdicte, ci vă prezint poveștile, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți singuri concluziile. 




XXX 


La aproximativ 30 de kilometri de Buzău, mergând pe Europa 85, în direcția București, până să ajungi în Urziceni, la o răspântie, virezi stânga, pe un drum județean. După ce parcurgi 3 kilometri, ajungi în satul Casota (comuna Glodeanu Siliștea), iar la intrarea în localitate, pe partea stângă, vei zări impunătorul conac. A fost mândria zonei, construit în stil franțuzesc, iar astăzi este o ruină. Un impas din care cu greu se mai poate ieși. 


Conform poveștilor bătrânilor, dar mai ales atestărilor istorice (consultate de wall-street.ro), construcția sa ar fi început undeva înainte de Războiul de Independență, prin 1872, iar recepția lucrărilor s-ar fi făcut în 1888, an ce apare inscripționat pe clădire. 
Primul proprietar al moșiei era un fost ofițer superior (serdar), de origine aromână, Athanasie Casotta (Casotti după alte surse), de aici venind, mai târziu, și numele localității. Având în vedere funcția și misiunile pe care le îndeplinea la marginea Imperiului Otoman, Casotta era un om bine plătit, care și-a permis să cumpere moșia. 


"Sunt multe familii de macedoneni (aromâni) în zonă. Au fost și sunt oameni pricopsiți, gospodari, care au ținut inclusiv de tradițiilor lor", îmi răspunde un localnic la întrebarea mea, dacă mai sunt aromâni în zonă. 
Revenind la istorie, Athanasie a avut doi fii, Alexandru și Pricopie (atestați moștenitori ai moșiei la 1870), de numele celui din urmă legându-se dezvoltarea domeniului. 


"Acesta a făcut bani mulți din afacerile cu cereale, marea majoritate a țăranilor din Casota și din satele învecinate muncind pe domeniul său. Era un om școlit, plimbat prin Franța, de unde s-a și inspirat atunci când a ridicat acest conac. A făcut politică, era cu liberalii, senator, om cu viziuni largi, un filantrop", ne povestește un alt localnic pe care l-am întâlnit, la slujba de Buna Vestire, în biserica ridicată, undeva în jurul anului 1854, chiar de Athanasie Casotta! 


XXX 


Până să izbucnească Primul Război Mondial, Pricopie, despre care bătrânii folosesc apelativul "boier Casoteanu" atunci când îl evocă, donează domeniul Eforiei Spitalelor Civile, cu obligația ca din uzufructul ei să se construiască un spital și o școală. Ceea ce s-a și realizat! Școala (construcție solidă) există și astăzi, la ieșirea din localitate, spre satul Văcăreasca, însă din spital, bombardat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nu a mai rămas decât turnul de apă. 


În perioada comunismului, în conac a fost sediul CAP-ului, comuniștii având grijă să "radieze" toate istoriile care făceau legătura cu "boier Casoteanu". De altfel, și localnicii, inclusiv bunicii mei, vorbeau în șoaptă cu noi, copiii, atunci când îi întrebam cine a construit asemenea minunăție. 


Cum-necum, clădirea a rezistat "Epocii de Aur", chiar dacă mare parte din teren a fost pierdut de domeniu, fiind dat pentru a se construi noi case pentru populație. 


XXX 


Partea extrem de interesantă vine în anii de după Revoluția din 1989, când conacul a fost retrocedat și a ajuns finalmente în posesia unui cetățean străin. 


Dar, despre acest subiect, în episodul următor, pe site-ul cugetliber.ro. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.1909 secunde