Drama copiilor cu părinți plecați în străinătate: „Casa era goală, parcă lipsea ceva”

Reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială Constanța au participat, luna trecută, la lansarea studiului „Evaluarea situației copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate din Regiunea Sud-Est". Acest studiu, realizat de Organizația Salvați Copiii România, reprezintă cel mai amplu și complex studiu regional privind fenomenul copiilor afectați de migrația economică a părinților.

La nivelul municipiului Constanța, în perioada 2023-2024, DGAS Constanța a identificat un număr de 99 de familii, totalizând 110 copii, ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, conform datelor furnizate de unitățile școlare. Din totalul de 99 de familii în evidența DGAS Constanța, 78 de familii au un singur părinte plecat la muncă în străinătate, două au ambii părinți plecați la muncă în străinătate și 19, un părinte unic susținător plecat la muncă în străinătate.

Distribuția copiilor în funcție de vârstă este următoarea: 0-2 ani - 4 copii,

2-7 ani - 30 de copii, 7-14 ani – 41 de copii, 14-18 ani - 35 de copii. Dintre aceștia, 70 de copii rămân în grija celuilalt părinte, iar restul de 40 sunt în îngrijirea altor persoane, precum bunicii, unchiul, mătușa sau frații majori.

Atribuțiile DGAS Constanța

Monica Poptile, directorul Direcției Generale de Asistență Socială din Constanța, a declarat pentru redactorii „Cuget Liber”, care sunt atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească instituția prin intermediul serviciului privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

„Cadrul normativ de la care pornim este Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și Hotărârea de Guvern 691/2015 pentru aprobarea procedurii de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate, și a serviciilor de care aceștia pot beneficia. Ca și atribuții care ne revin nouă, direcției, în plan municipal, prin intermediul serviciului privind protecția și promovarea drepturilor copilului, avem mai multe atribuții. Trebuie să evaluăm situația de risc a unui copil la domiciliul acestuia, dacă se constată în urma evaluării copilului și a familiei că acesta se afla cel puțin în una din situațiile de vulnerabilitate prevăzute de lege și anume, traiul în prag de sărăcie extremă, venituri reduse, nu primește beneficii de asistență, are unul dintre părinți sau ambii fără ocupație, șomaj, fără ocupare de drept de locuit în anumite spații, se face un plan de servicii, încadrăm din start copilul într-o situație de vulnerabilitate și atunci el trebuie să primească un plan social de măsuri. La nivelul nostru, al municipiului, nu avem situații de genul acesta", a declarat Monica Poptile.

În fiecare an, înainte de începerea anului școlar, inspectoratul școlar trimite către municipalitate, situația privind acești copii. La rândul lor și părinții care pleacă la muncă în străinătate au obligația să notifice autoritatea locală cu 40 de zile înainte de a părăsi țara.

„În cazul în care copilul rămâne fără reprezentant legal, atunci se impune demararea unei acțiuni pentru a declina autoritatea părintească către bunici sau către alte persoane care sunt pregătite să se ocupe de copil. Fiecare dintre noi empatizăm cu copiii și cu aceste situații pe care noi toți ni le dorim a fi cât mai puține sau chiar deloc. Noi la nivelul DGAS am avut și un control la un moment dat, la sfârșitul lunii martie, de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, având ca obiectiv exact tema modului în care, la nivelul municipiului, se cunoaște legislația și se respectă pe problema copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, iar DGAS Constanța și-a îndeplinit obligațiile, dosarele sunt complete. Nu putem spune că suntem fericiți din moment ce aceste cazuri există", a explicat Monica Poptile.

„Este greu fără tata acasă”

O tânără din Constanța, studentă acum, a ales să își prezinte povestea și să vorbească despre cât de greu îi este unui copil să crească fără unul dintre părinți alături. Tatăl ei a plecat în Germania încă de când era elevă în clasele primare. Nevoia de bani l-a împins pe tatăl ei să ia această hotărâre, chiar dacă ea era încă mică și avea mare nevoie de el.

„Tata a plecat când eram clasa a III-a, totul s-a întâmplat fulgerător, am avut o situație destul de critică cu banii, iar el a luat decizia pe loc și într-o lună a și plecat. Casa era goală, parcă lipsea ceva, el încă este plecat, dar deja ne-am obișnuit, după atâția ani. Țin minte că eram foarte furioasă, îmi doream să vină la serbările mele, să mă vadă, să îi arăt carnetul meu de note, să fie acolo lângă mine când terminam clasa a VIII-a. Este foarte greu fără tata acasă, pentru mine, fiind foarte mică, pot spune că a fost șocul vieții, s-a dezlipit dintr-o dată, urmând apoi să vorbim cu el doar pe telefon. Asta este ce am simțit eu, dar există și alte cazuri în care sunt ambii părinți plecați, ceea ce mi se pare și mai rău. Când ai deja peste 18 ani, iar părinții tăi decid să plece din țară, nu este așa rău, dar când ești mic și ai cea mai mare nevoie de ei pentru a te dezvolta, e foarte greu. Eu acum simt că am multe lipsuri, chiar traume, am teamă de abandon și dorința obsesivă de a face mulți bani, tocmai pentru a nu fi nevoită să îmi părăsesc țara", încheie ea.

Copiii sunt cei mai afectați emoțional din cauza lipsei unui părinte sau chiar a ambilor părinți. Lipsa lor poate avea consecințe emoționale serioase asupra copiilor. De multe ori, decizia de a migra în străinătate este determinată de nevoia de a asigura un trai mai bun familiei, iar mulți dintre copii ajung să își vadă părinții de două ori pe an, de Crăciun și de Paște.