Mihăiță este prizonier în lumea autiștilor

E frumușel foc. Aleargă în stânga și-n dreapta, încât nu-i poți urmări mișcările. Vorbești cu el, dar ai senzația că nu te aude. Dacă vrea să-ți spună ceva, te ia de mână și-ți arată. Trăiește în lumea lui, dincolo de o barieră invizibilă. Îl poți urmări, dar nu-l poți ajuta. Mihăiță are cinci ani și două luni. Acum doi ani, a fost diagnosticat cu autism. Ar trebui să facă terapie ABA, pentru recuperare. Dar costă prea mult.

"N-aș putea spune că este un copil bolnav, este doar diferit de ceilalți copii… Spun asta pentru că e mai ușor de suportat ideea", ne povestește mama lui Mihăiță, Mihaela Oprea.

Mihăiță nu vorbește, doar silabisește, pe limba lui. Nu se joacă cu alți copii. Doar cu sora lui de 11 ani parcă se mai înțelege puțin. Nu conștientizează pericolele din jurul lui. Dacă vede o mașină, în loc să se ferească, fuge spre ea. "Dacă ieșim la plimbare, trebuie să îl ținem musai de mână, pentru că fuge de lângă noi", povestește Mihaela.

"…așa sunt băieții, mai puturoși!"

Mihăiță a fost un copil normal. Își recunoștea părinții când avea doar câteva luni. Gângurea. Aproape de vârsta de un an, deja începuse să spună primele cuvinte. Mânca singur. Nimic nu ar fi dat de gândit părinților că micuțul ar avea vreo problemă. Până la un moment dat, când a apărut regresul. Copilul nu mai vorbea. Țipa fără motiv. Nimeni nu se mai înțelegea cu el. Era din ce în ce mai agitat. Îngrijorată, mama lui, Mihaela, a mers cu el la medicul de familie. "Stai liniștită, lasă, nu te îngrijora, așa sunt băieții, mai puturoși", a fost răspunsul pe care tânăra mămică l-a primit din partea medicului. Și, o vreme, i-a ascultat sfatul și a stat liniștită.

Din ce în ce mai îngrijorată pentru că regresul devenea din ce în ce mai evident, Mihaela a început să meargă din medic în medic.

"Într-o zi, soțul a venit de la serviciu și mi-a povestit despre un băiețel care avea aceleași simptome cu Mihăiță și care fusese diagnosticat cu autism. Atunci am început să caut din ce în ce mai multe date despre boală. Multe dintre simptome le identificam și în cazul lui Mihăiță", ne povestește Mihaela.

Medicul și diagnosticul

"Regres în limbaj și comportament" - a fost primul diagnostic pe care băiețelul l-a primit la Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, din București. Nu i-au spus "autism", așa că părinții și-au făcut speranțe. "Prima reacție a medicului de acolo a fost «care a fost ăla care a spus că acest copil are autism?!» În momentul ăla radiam de fericire, dar după un an am regretat enorm, pentru că am lăsat să treacă un an…", povestește mama băiatului.

La București, le-a fost recomandat un medic din Constanța, care le-a dat speranțe. "Am primit un alt diagnostic - tulburare pervazivă de dezvoltare. Mai târziu, am aflat că era același lucru cu autismul, dar la vremea aceea, un diagnostic de genul ăsta ne dădea speranțe", ne-a povestit Mihaela.

Pentru că medicamentele pe care Mihăiță le lua erau foarte puternice și îi dădeau o permanentă stare de somnolență, mama lui a decis să renunțe la tratament.

Trei luni, nu a mai mers la nici un medic. Când avea trei ani și jumătate, un medic de la o clinică din București l-a diagnosticat cu "autism infantil". "Medicul mi-a spus să mă resemnez, să mă împac cu ideea că am un copil autist și gata, dar eu nu pot să fac asta! Am discutat și cu alți părinți și știu că există șanse de recuperare", povestește Mihaela.

Acum, Mihăiță se află sub observația unui alt medic și urmează un tratament cu produse homeopate, iar mama lui spune că rezultatele deja sunt vizibile. "A devenit mai sociabil, mănâncă singur, îmi știe reacțiile, comunică nonverbal", povestește Mihaela.

Are nevoie de bani pentru recuperare

Din octombrie, Mihăiță face terapie de recuperare, de trei ori pe săptămână, cu ajutorul a doi psihologi. Dar pentru ca rezultatele să fie foarte bune, băiețelul are nevoie de terapie ABA, recunoscută pe plan mondial ca fiind un tratament sigur și efectiv pentru autiști. "Ar trebui să lucreze opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, iar șansele de recuperare ar fi maxime, dacă ne-am apuca cât mai repede de treabă, dar această terapie este foarte costisitoare, în jur de 1.000 - 1.500 de euro pe lună. Banii ăștia ar trebui să-i avem lună de lună, pentru cel puțin doi ani, sau cu puțin noroc, pentru mai puțin timp, dacă Mihăiță se recuperează mai repede", povestește Mihaela.

Din păcate, familia Oprea nu are posibilitatea să îi ofere micuțului Mihăiță șansa de a fi un copil normal, din lipsa banilor. Așa că Mihaela și Paul Oprea se văd nevoiți să apeleze la ajutorul celor din jur. Cei care vor să-i ajute pot face o donație în următoarele conturi:

- în euro: RO21BRDE140SV61227741400

- în lei: RO25BRDE140SV61227661400

De asemenea, familia Oprea poate fi contactată la telefonul 0741.018.046.

Din păcate, povestea lui Mihăiță e povestea a mii de copii din România, cărora nu li se acordă nicio șansă. Terapiile pentru recuperarea micuților diagnosticați cu autism nu sunt decontate din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Acești copii sunt încadrați într-un grad de handicap, primesc o indemnizație și…atât.

Sunt condamnați pe viață.