Nevăzătorii din Republica Moldova vor să învețe din experiența constănțenilor

Persoanele nevăzătoare din Constanța își găsesc greu un loc de muncă și trebuie să se lupte cu birocrația stufoasă pentru a-și primi drepturile. Se pot considera norocoși, spun reprezentanții Societății Orbilor din Republica Moldova, căci în țara vecină situația persoanelor care suferă de cecitate este mult mai gravă.

Membrii Asociației Nevăzătorilor din România și cei ai Societății Orbilor din Republica Moldova au dezvoltat, de-a lungul ultimilor ani, o relație de colaborare. Im-pedimente au existat, recunosc reprezentanții celor două or-ganizații, în special din cauza formalităților care se impuneau a fi îndeplinite pentru a se vizita reciproc (respectiv invitații oficiale, adrese trimise către autorități etc), dar cu timpul au învățat să le depășească.

De la începutul lunii septembrie, 24 de membri ai Societății Orbilor din Republica Moldova s-au aflat într-un periplu prin țara noastră (printre altele, au luat parte la un concurs de muzică populară în Suceava), iar ultima săptămână au petrecut-o pe litoralul românesc. "Au vizitat litoralul, au fost și la Tulcea, la Mănăstirea Saon. Vizita lor a constituit însă și un schimb de experiență, pentru a vedea care este situația persoanelor ne-văzătoare din țara noastră", a afirmat Petru Pop-Șpan, preșe-dintele filialei constănțene a asociației.

Sâmbătă după amiază, înainte ca musafirii să pornească spre Moldova, membrii celor două asociații au participat la o reuniune, prilej cu care au purtat discuții privind sistemele de protecție a nevăzătorilor din cele două state.

Nevăzătorii de peste Prut, fără drepturi

Musafirii de peste Prut spun că au ce prelua din legislația românească și din practicile privind persoanele care suferă de cecitate. "Până acum, noi puneam pe primul loc protejarea juridică a persoanelor nevăzătoare din Republica Moldova, dar nu au prea multe facilități", a afirmat Dumitru Sclifos, președintele organizației din țara vecină. Societatea moldoveană are 9.500 de membri, la nivelul întregii țări, deși numărul nevăzătorilor este mult mai mare. Dumitru Sclifos pune numărul relativ redus de nevăzători recunoscuți oficial pe seama lipsei unui recensământ - ultimul a fost realizat în urmă cu 30 de ani.

El a adăugat: "La noi s-a pus accentul ca nevăzătorii să lucreze, să aibă un loc de muncă, dar am realizat că a obliga o persoană cu gradul I de handicap să mun-cească este un păcat". Până în urmă cu trei ani, nevăzătorii din Moldova nu primeau niciun fel de indemnizație; între timp, legislația a fost modificată, dar sumele pe care le primesc persoanele cu cecitate sunt infime, fiind vorba de "aproximativ o treime din salariul minim pe economie din Moldova, adică de 10% din indemnizația unui nevăzător român", a menționat Dumitru Sclifos.

Mai mult, de aproximativ patru ani, statul moldovean atribuie Societății Orbilor în jur de 62.000 de dolari pe an, pentru crearea de locuri de muncă pentru persoanele cu deficiențe de vedere, în domenii precum realizarea de corpuri de iluminat, dopuri, cleștișori, ambalaje din carton etc. De asemenea, a fost redus programul de lucru al nevăzătorilor, la două zile pe săptămână. În consecință, mijloacele de sub-zistență ale unei persoane nevăzătoare din țara vecină sunt infime.

"La noi a fost înțeles greșit ce înseamnă răspundere. Dacă un orb mergea la autorități, era trimis la asociație pentru a-i rezolva problemele. Încercăm, în prezent, să facem autoritățile să înțeleagă că este și responsabilitatea lor", a adăugat reprezentantul asociației moldovene.

Doar 59 de nevăzători constănțeni mai muncesc

În țara noastră, potrivit președintelui asociației constăn-țene, problemele sunt de altă natură: nevăzătorii primesc indemnizații, dar nu au slujbe, deși o parte dintre ei ar putea munci. "Valoarea indemnizației primite de nevăzători este de 854 de lei, adică suma pentru însoțitor și ajutorul social. În cazul celor care au avut o slujbă se adaugă pensia, astfel că venitul poate ajunge la aproximativ 2.100 lei", a afirmat Petru Pop-Șpan, adăugând că, în ciuda crizei, persoanele cu deficiențe de vedere și-au primit, până la ora actuală, drepturile bănește cuvenite. Asociația constănțeană numără, în prezent, 1.156 de membri, cărora li se adaugă și cei 255 de nevăzători din județul Tulcea.

Pe de altă parte, găsirea unui loc de muncă, la Constanța, ca și în restul țării, este o problemă pentru o persoană cu handicap de vedere. "Mai sunt 59 de nevăzători care lucrează, la nivelul Constanței, dintre care trei la o unitate protejată, unde fac perii, iar 56 la masaj. Au fost 109 persoane care făceau masaj, dar au ieșit la pensie și nu au mai fost angajați alții. Sunt preferați cei care nu au deficiențe de vedere, pentru a face și altele decât masaj", a precizat reprezen-tantul asociației constănțene.

O altă problemă a nevăzătorilor din Republica Moldova, în privința căreia vor primi sprijin din partea colaboratorilor constănțeni, vizează lipsa dotărilor. "La capitolul dotări, suntem la zero", a arătat Dumitru Sclifos, cu mențiunea că dificultatea constă în găsirea materialelor în limba română. "De aceea, le-am dat biblii și materiale în sistem Braille în limba română", a arătat Petru Pop-Șpan.