Primăria nu are soluții pentru familii fără adăpost din Constanța

Constanța are pretenții de oraș european. Dar nu are și față de așa ceva. Dincolo de intersecțiile "înflorate" și "îmbrădite", pe bani mulți de altfel, Constanța pierde zi de zi din alura sa de mare "metropolă", cum o vede primarul care o administrează. Pierde spațiile verzi, pierde parcările, pierde istoria. Tot ce se face se face numai la suprafață, așa… o poleială de ochii votanților. Însă în interior, Constanța noastră este plină de gunoaie și de oameni fără un acoperiș deasupra capului. Vorba poporului: la față păpușă și la spate mătușă. Cu o floare și un brad, nu transformi orașul într-unul european.

În Constanța anului 2010, sunt oameni care dorm în mijlocul orașului, sub cerul liber. În apropie-rea unui supermarket aflat în centru, o familie și-a găsit adăpost de mai bine de un an, într-o baracă. De fapt, o jumătate de baracă. O parte a ars la începutul iernii trecute. Atunci, cele 14 persoane locuiau acolo au fost nevoite să-și găsească alt adăpost. După incendiu, în zadar au așteptat să se găsească o cameră și pentru ei. Autoritățile nu s-au interesat nici măcar o dată de soarta lor.

14 persoane din doi metri pătrați

În cele din urmă, au găsit să închirieze o cameră și și-au petrecut iarna acolo. Apoi, când s-a mai încălzit afară, s-au întors în baraca de pe strada Obor. Urmele incendiului le-au acoperit cu o perdea veche și au improvizat un pat în care dorm cinci dintre copiii familiei. Adulții dorm afară, în aer liber.

Mai au un copil, de aproape un an, dar l-au lăsat la maternitate. "Nu l-am abandonat, ne mai ducem la el, dar nu putem să-l aducem aici, că e mic, nu sunt condiții, îl îmbolnăvim. De-abia avem unde să-i culcăm pe ceilalți cinci. Autoritățile au urechile astupate. Nu ne aud, nu vor să ne ajute, să ne dea undeva o cameră", ne-a povestit Salia Bechir.

Trăiesc din alocațiile copiilor și ce mai găsește tatăl de muncă cu ziua, la negru. Adună fier vechi din gunoaie, de pe străzi și îl vând, pentru ca să cumpere pâine și cartofi, să facă o mâncare. "E greu. De-abia ne descurcăm cu mâncarea. Astă iarnă am plătit chirie 250 de lei pe lună. Dar acum nu se mai găsește de muncă, nu mai angajează nimeni și nu mai avem de unde să plătim. Avem patru copii de școală. Anul trecut s-au dus, dar anul ăsta nu știu dacă vor mai putea să se ducă la școală, că nu avem cu ce să le cumpărăm rechizite, haine și ce le mai trebuie. E păcat să nu se ducă la școală. Ei vor pentru că le place și învață bine", ne-a mai spus Salia.

Trăiesc din gunoaie

În altă zonă, lângă piața Brick, chiar lângă tomberoanele de gunoaie, încă o familie își duce traiul sub cerul liber. Adună din gunoaie tot ce cred ei că le este de folos, de la haine vechi, oale, până la resturi de mâncare. Își petrec toată ziua scormonind în gunoaiele locatarilor din zonă. Își parchează căruța și calul, dau drumul la casetofon și sunt fericiți că trăiesc în Constanța. Nu au vrut să ne spună cum îi cheamă, ne-au gonit de teamă să nu chemăm Poliția să-i oblige să plece de acolo, că nu au unde se duce.

Sigur că astfel de cetățeni sunt în toate orașele vestice. Cu siguranță, fiecare oraș mare are astfel de "probleme", dar, să fim serioși, nu în centru. Nu le dă nimeni voie să-și facă astfel de adăposturi în centrul orașului și să strângă depozite de gunoaie în zonele intens circulate. Însă Constanța este orașul tuturor posibilităților și oricum totul este făcut numai de fațadă, pentru ochii alegătorilor.