Scrisoare deschisă adresată Parlamentului și Guvernului

Puneți capăt violenței și hărțuirii din lumea muncii!

203
Puneți capăt violenței și hărțuirii din lumea muncii! - fondpuneticapat-1674068195.jpg

Articole de la același autor

45 de organizații, printre care marile confederații sindicale din România, s-au adresat Parlamentului și Guvernului printr-o scrisoare deschisă, cerându-le să ratifice, în anul 2023, Convenția OIM pentru eliminarea violenței și hărțuirii din lumea muncii.

„Hărțuirea în lumea muncii este o problemă în creștere, pentru care, în prezent, nu există soluții suficient de eficace. În fabrici, în spitale, în magazine, în companii multinaționale, în instituțiile statului – peste tot – lucrătorii și lucrătoarele se confruntă cu atitudini și comportamente abuzive, care le încalcă demnitatea și le afectează sănătatea și pentru care remediile sunt rareori adecvate. Femeile sunt afectate în mod disproporționat, cu atât mai mult în cazurile de hărțuire sexuală.

Reclamarea hărțuirii la locul de muncă a devenit un act radical. Pentru mulți lucrători și lucrătoare, reclamarea hărțuirii înseamnă mai mult decât apărarea drepturilor și demnității individuale; înseamnă demascarea practicilor de plată ilegale, a condițiilor de muncă abuzive sau a corupției.

Neacceptarea hărțuirii este taxată, de foarte multe ori, foarte scump, chiar cu prețul pierderii locului de muncă și a sănătății lucrătorilor. Statul român trebuie să protejeze mai bine dreptul lucrătorilor și lucrătoarelor de a-și desfășura munca în medii sănătoase și sigure, lipsite de hărțuire. Un mediu de lucru în care se previne și se combate în mod activ hărțuirea ar fi și un mediu mai motivant și mai performant, beneficiile extinzându-se astfel asupra întregii societăți”, se spune în scrisoare.

Semnatarii le reamintesc guvernanților că România a votat, în 2019, pentru adoptarea Convenției OIM pentru eliminarea violenței și hărțuirii din lumea muncii și le cer, ca anul acesta, să o ratifice.

De asemenea, le reamintesc faptul că România a fost condamnată recent la CEDO, în primul caz cu privire la: hărțuirea sexuală la locul de muncă, hărțuirea studentelor de la UNATC, a angajatei de la Penitenciarul din Baia Mare, nenumărate cazuri de hărțuire a avertizorilor de integritate și a jurnaliștilor, a femeilor implicate în politică și a lucrătorilor migranți.

Organizațiile semnatare consideră că: „Legislația curentă (din România) este deficitară, iar politicile publice anti-hărțuire sunt neunitare și slab implementate, oferind protecție foarte limitată împotriva hărțuirii și violenței în lumea muncii. Cadrul legal anti-hărțuire conceptualizează hărțuirea, în mod restrictiv, ca o manifestare a discriminării. Cadrul legislativ cu privire la siguranța și sănătatea la locul de muncă ignoră riscurile asociate hărțuirii. Legislația neglijează, de asemenea, vulnerabilitățile lucrătorilor pe perioade scurte de timp, precum stagiarii, ucenicii sau voluntarii; ignoră vulnerabilitățile lucrătorilor migranți, refugiați și ale lucrătorilor din economia informală, și nu recunoaște riscurile hărțuirii la locul de muncă din partea terților (clienți, pacienți etc.) sau din afara spațiului fizic al locului de muncă, excluzând astfel spațiul on-line și spațiile conexe muncii. Efectele și riscurile pe care violența domestică le are asupra siguranței la locul de muncă sunt, de asemenea, ignorate, deși statul are la dispoziție măsuri pentru a minimiza aceste efecte asupra victimelor violenței domestice și asupra lumii muncii, precum introducerea unor zile libere plătite, așa cum s-a procedat în alte state, precum Italia, Noua Zeelandă, Flipine și Irlanda.

În tot acest context, inspectoratele teritoriale de muncă sunt depășite de situație. Deși angajatorii sunt obligați prin lege să dezvolte mecanisme de prevenire, raportare și combatere a hărțuirii, legea nu este respectată, iar monitorizarea sa este deficitară, întrucât ITM-urile reușesc în foarte mică măsură să monitorizeze respectarea acestor prevederi, iar inspectorii de muncă nu au parte de pregătire profesională specializată pe tema hărțuirii. Magistrații au nevoie, de asemenea, de formare profesională pe tematica hărțuirii și violenței în lumea muncii, cu precădere violența de gen – așa cum relevă condamnarea României la CEDO în cauza C. v România.”



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.4538 secunde