Și-a pierdut casa și fiul și a ajuns la azil

Povești despre bătrânii înșelați și lăsați fără case s-au tot scris în ultimii ani. Deși rețeta este asemănătoare, fiecare caz este unic și poartă în el drama unui suflet greu, necăjit. Maria Moldoveanu a trecut și ea printr-o experiență de acest fel. Doar că, pe lângă faptul că și-a pierdut locuința, femeia și-a pierdut și unicul fiu, măcinat de vina de a-și fi lăsat mama pe drumuri, la bătrânețe.

Doamna Maria a trecut peste dramă și acum poate să vorbească despre asta. Cu lacrimi în ochi, ce-i drept, dar cu puterea de a merge mai departe. S-a împăcat cu soarta sa. Nu este supărată că, la cei 84 de ani, își duce bătrânețea într-un azil. Din contră, este mulțumită de viața pe care o are și se simte foarte bine în centrul de Îngrijire Adulți de la Poarta Albă.

"Țiganii l-au făcut să semneze niște hârtii și le-a dat apartamentul"
"Acum șapte ani aveam apartament la Năvodari. Un apartament frumos. Locuiam împreună cu fiul meu, care a fost navigator, dar nu mai găsise de muncă în ultima vreme. Se despărțise de soție, iar apartamentul era pe numele lui. Am plecat pentru câteva zile la Constanța și, când m-am întors, l-am găsit plângând. Mi-a spus că a cunoscut niște țigani, care l-au dus de nas și l-au convins să meargă la notariat, unde a semnat niște hârtii și le-a dat apartamentul", ne povestește doamna Maria. Își aduce aminte cu drag de apartamentul său, căci era mare, spațios și foarte luminos. Îl cumpăraseră după ce divorțase fiul său, când au vândut un apartament mai mic din Constanța. "Curând au venit să ne alunge din casă. Nu am luat nici măcar cinci bani pe apartament, dar ne-au amenințat până când am plecat. Am fost la poliție, am dat declarații peste declarații, dar nu s-a mai putut face nimic. Toți spuneau că hârtiile sunt legale și valabile. Așa că am plecat. Eu m-am mutat la fosta noră, la Lumina. Ea se recăsătorise acolo și stătea împreună cu noul soț și nepoata mea. Fiul meu a plecat la niște cunoștințe, dar după două luni a murit. Nu a fost bolnav, pur și simplu a murit de necaz", spune femeia. Fără casă și fără fiu, nora s-a dovedit singurul sprijin pentru bătrână. A ținut-o la ea doi ani de zile.

Și-a făcut singură actele pentru azil
"Era bine acolo, dar tot simțeam că sunt în plus. Mi-am scos singură actele, am depus o cerere la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului și într-o lună mi-au făcut dosarul și am venit aici (n.r. Centrul de Îngrijire Adulți de la Poarta Albă)", își aduce aminte doamna Maria.
În ciuda vârstei înaintate, este în putere și se simte bine. "Mă mai duc în vizită la nepoată, dar nu mai văd așa de bine. Am pensie de 500 de lei. 400 sunt taxa pentru azil, iar 100 îmi rămân mie. Caut să îi strâng să merg să fac operație la ochi", zice încrezătoare femeia.

Maria Moldoveanu este unul din cei 96 de beneficiari ai Centrului de Îngrijire Adulți de la Poarta Albă. Bătrânii primesc aici asistență medicală pe timp de zi și noapte, îngrijire personală, recuperare medicală, dar și consiliere socială și psihologică. Sunt ajutați să treacă peste dramele trăite și peste absența familiei. "Avem numeroase cazuri sociale, oameni care nu mai au pe nimeni. De altfel, majoritatea beneficiarilor noștri au rupt definitiv relațiile cu familia. Noi îi ajutăm să nu simtă aceste lipsuri și, pentru mulți dintre ei, devenim noua lor familie", a declarat, pentru "Cuget Liber", directorul centrului, dr. Nicoleta Vădineanu.