Suflete cu roți, compătimite prea des și ajutate prea puțin

Un simplu drum până la magazin sau până la farmacie, rutină pentru majoritatea, se dovedește a fi o adevărată cursă cu obstacole pentru persoanele cu dizabilități. Pentru a ajunge în "junglă" , cum a numit orașul Constanța, în glumă, o tânără cu deficiențe locomotorii, este necesar, în primul rând, un scaun rulant. Cei mai mulți dintre suferinzi nu au însă mijloacele financiare necesare pentru a-l achiziționa.

Daniel este un băiețel de aproa-pe patru anișori din satul Șipote, comuna Deleni, și nu a putut merge niciodată. "Soția a născut acasă, pentru că ambulanța a ajuns cu întârziere. A fost ajutată de sora mea și au fost probleme, iar copilului i-au paralizat picioarele", povestește Nicolae Marinel. Râde mai mereu și urmărește atent tot ce se întâmplă în jurul lui. Nu plânge ușor, semn că este deja obișnuit cu greutățile vieții. Cum să fie altfel, când în ultima perioadă nici să se joace în curtea gospodăriei nu mai poate, pentru că și-a julit genunchii de la cât s-a târât, iar părinții nu îl mai lasă nesupravegheat. Tatăl său mărturisește că a încercat să-i procure un scaun rulant, dar prețurile exorbitante, în comparație cu salariul lui, l-au speriat.

I-au venit în ajutor însă, ieri dimineață, reprezentanții Fundației Motivation România. Ei au acordat 24 de scaune rulante persoanelor cu dizabilități din județul Con-stanța, din dorința de a-i ajuta să se integreze social și de a le creș-te calitatea vieții.

Micuțul Daniel zâmbește când tatăl său îl așează în mijlocul de deplasare: a primit în avans cadoul pentru ziua lui, pe care o sărbă-torește în mai.

Coordonatorul acțiunii, Ghiorghi Filip, reprezentant al Fundației Motivation, știe ce înseamnă să fi "consemnat" la domiciliu, căci în urmă cu câțiva ani a suferit un accident care i-a imobilizat picioa-rele. "Trei ani am stat închis în casă și știu ce înseamnă imposi-bilitatea de a ieși. Un scaun rulant îți deschide noi orizonturi. Acum încerc să ajut cât pot", ne-a spus Ghiorghi Filip.

Printre cei care au primit un astfel de fotoliu este și Miruna, o fetiță de cinci ani, din Nisipari. "Bărbatul meu muncește cu ziua, eu primesc 400 lei pentru că sunt îngrijitor personal și mai avem și alocația ei. Iar din banii aceștia tre-buie să ne descurcăm și nu aveam și pentru un scaun rulant. Dar ea deja a crescut și nu mai pot să o duc în brațe peste tot", spune Vasilica Liță, în timp ce încearcă să o convingă pe micuță să stea în fotoliul rulant, căci este obosită și plânge.

Marea - un vis de neatins

Problemele cu care se confruntă de-a lungul vieții persoanele cu dizabilități sunt multiple și nu doar de ordin financiar sau medical. De multe ori, faptul că sunt compă-timiți, dar uitați de la o acțiune umanitară la alta, doare cel mai mult. Este frumos din partea auto-rităților locale și județene că și-au trimis, ieri, reprezentanții pentru a aplauda în momentul în care Fun-dația Motivation împărțea scau-nele rulante suferinzilor, dar rămâ-ne de văzut câți dintre ei au fost atenți la cuvintele rostite și vor ajuta la îndeplinirea viselor pe care le întrezăreau: "Eu am lucrat la Năvodari vreo doi ani și îmi plăcea să văd marea. Mi-ar plăcea și acum. Dacă ar fi făcut un ponton, până aproape de apă…", spunea Ghiorghi Filip chiar înainte să fie aplaudat de reprezentanții autorităților.