Trei surori, rămase fără părinți, locuiesc într-o casă de chirpici cu bunica lor, în Râșnov. „Eu mi-aș dori niște lemne, să nu mai mergem în pădure iarna”
Articole de la același autor
Ce înseamnă când îți visezi morții din familie. Duhovnicii au o explicație clară pentru acest fapt
10 Noiembrie 2021
Sorin Cîmpeanu: Școlile și grădinițele private rămân deschise
24 Octombrie 2021
Se schimbă modul în care se plătesc amenzile de circulație. Avocatul Adrian Cuculis: ”Înseamnă o debirocratizare a întregului sistem”
10 Noiembrie 2021
A murit profesoara Ștefania Popescu, autoarea celebrei culegeri „Gramatica practică a limbii române”
03 Noiembrie 2021
Medici supravegheați cu brățări electronice, la un spital din Timișoara: "Să-și facă meseria pentru care își iau salariul!"
11 Noiembrie 2021
Surse: Angajaţii nevaccinaţi se vor testa la 30 de zile
05 Noiembrie 2021
Trei surori, rămase fără tată și părăsite de mamă pentru un bărbat, trăiesc împreună cu bunica lor într-o casă de chirpici. Fetele se mulțumesc deocamdată cu puținul pe care îl au, iar singura lor dorință acum sunt lemnele pentru iarnă.
Ele sunt Denisa, Ana-Maria și Alexandra. Fetițele de 12, 13 și 15 ani sunt îngrijite de bunica lor.
Potrivit Antena3.ro iarna se apropie, iar fetele nu au niciun venit în afară de puținii bani pe care îi primește bunica lor lunar.
”Nouă ne ploua într-o zi când au fost furtunile alea mari. A plouat în casă și după ce s-a oprit m-am suit ca să bat acolo un linoleu, ceva. Și am făcut-o și acum nu ne mai plouă”, povestește una dintre fete.
Potrivit Antena3.ro iarna se apropie, iar fetele nu au niciun venit în afară de puținii bani pe care îi primește bunica lor lunar.
”Nouă ne ploua într-o zi când au fost furtunile alea mari. A plouat în casă și după ce s-a oprit m-am suit ca să bat acolo un linoleu, ceva. Și am făcut-o și acum nu ne mai plouă”, povestește una dintre fete.
Cea mai mare dintre copile, pe lângă școală, are grijă de casă și gătește.
”Uneori îmi este foarte rău, uneori îmi este foarte bine. Nici eu nu mai știu la câtă treabă am pe capul meu. Am grijă de surorile mele. Sunt ca o mamă pentru ele câteodată, pentru că eu le îngrijesc”, spune sora cea mare.
Tatăl fetelor a murit în urmă cu 11 ani într-un accident, iar mama le-a părăsit pentru un bărbat.
Cu toate că nu au prea multe, iar casa în care stau este departe de a fi perfectă, fetele nu se plâng și se bucură de faptul că măcar au un acoperiș deasupra capului.
”Mie îmi place așa cum e ea. Măcar nu ne plouă, nu ne ninge, ținem curățenie”, spune mezina familiei.
”E un pic mai rău, dar pe o parte tot e bine. Unii copii stau pe stradă nu au cum stau eu”, mai spune sora cea mare.
”Uneori îmi este foarte rău, uneori îmi este foarte bine. Nici eu nu mai știu la câtă treabă am pe capul meu. Am grijă de surorile mele. Sunt ca o mamă pentru ele câteodată, pentru că eu le îngrijesc”, spune sora cea mare.
Tatăl fetelor a murit în urmă cu 11 ani într-un accident, iar mama le-a părăsit pentru un bărbat.
Cu toate că nu au prea multe, iar casa în care stau este departe de a fi perfectă, fetele nu se plâng și se bucură de faptul că măcar au un acoperiș deasupra capului.
”Mie îmi place așa cum e ea. Măcar nu ne plouă, nu ne ninge, ținem curățenie”, spune mezina familiei.
”E un pic mai rău, dar pe o parte tot e bine. Unii copii stau pe stradă nu au cum stau eu”, mai spune sora cea mare.
”Eu mi-aș dori niște lemne să avem, să nu mai mergem în pădure iarna, să putem să stăm și noi cu copiii pe afară, să ne jucăm”, a mai spus sora mijlocie.
Casa din chirpici în care locuiesc are o singură cameră și aceea foarte înghesuită.
Totuși, cele mici au puterea să spună că sunt alți copii care trăiesc mai rău decât ele.
Nu își doresc jucării, își doresc lemne pentru la iarnă și poate o bicicletă, dar știu că nu se poate.
”Mi-a fost frică să mai umblu cu dosarul la casa de copii, că îmi era frică că îmi ia fetele, le ia în plasament. Am așteptat doi ani de zile ca să pot să ies eu la pensie, să pot să rezolv cu actele pentru ele”, a explicat bunica celor trei surori.
Casa din chirpici în care locuiesc are o singură cameră și aceea foarte înghesuită.
Totuși, cele mici au puterea să spună că sunt alți copii care trăiesc mai rău decât ele.
Nu își doresc jucării, își doresc lemne pentru la iarnă și poate o bicicletă, dar știu că nu se poate.
”Mi-a fost frică să mai umblu cu dosarul la casa de copii, că îmi era frică că îmi ia fetele, le ia în plasament. Am așteptat doi ani de zile ca să pot să ies eu la pensie, să pot să rezolv cu actele pentru ele”, a explicat bunica celor trei surori.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Joi, 24 Iunie 2021
Joi, 24 Iunie 2021
Marţi, 22 Iunie 2021
Vineri, 07 Februarie 2020
