L-a refuzat pe Ceaușescu și a primit zece zile de arest

În urmă cu 27 de ani, luptătorul constănțean Alexandru Constantin cucerea, la Moscova, medalia olimpică de argint la lupte greco-romane. Era medalia cu numărul 100 din istoria olimpică a României. La întoarcerea în țară, lotul României trebuia să fie primit, la Sala Polivalentă, de președintele României, Nicolae Ceaușescu. Dintre olimpicii tricolori a lipsit Alexandru Constantin, care a refuzat să dea ochii cu fostul dictator.

Născut la Constanța, Constantin a început luptele la Farul, cu antrenorul Constantin Ofițerescu. Primul sport a fost însă atletismul, în 1967, unde era coleg cu Ilie Floroiu și elev al lui Ion Veliciu. Din cauza înălțimii sale, 1,62 m, antrenorul îl pusese la probele de rezistență, 5.000 și 10.000 m. Ajungând odată la sala de la "Flămânda", pentru antrenament de forță, Ofițerescu a pus ochii pe el, după ce se și încăierase cu câțiva luptători.

"Auzi, mă, Veliciule, lasă-l pe dracul ăsta la mine la sală, că nu e de atletism, e de lupte, iese campion mondial", i-a pus diagnosticul Ofițerescu. Și nu s-a înșelat.

Ca luptător al Constanței, Constantin a ieșit campion mondial de juniori, în SUA, la Palm Beach, după care l-a luat Steaua, prin celebra sa metodă, ordinul de încorporare.

"Deși oamenii de la Constanța au încercat să mă oprească aici, nu au reușit. Mi-au scos certificat medical că sunt inapt medical pentru armată, din cauza unor probleme de vedere, însă degeaba. Ministrul Ion Ioniță a dat ordin: «Dacă, în 24 de ore, ăsta nu e în club la Steaua, vă dau afară de la Comisariat pe toți!». Așa am ajuns la Steaua, în 1973. Am continuat să fac performanță, dar pe mine ștampila fusese pusă de Constanța, de Constantin Ofițerescu și de clubul Farul", a declarat Alexandru Constantin, pentru "Cuget Liber".

Am ieșit vicecampion mondial, îmi fac autocritica!

A fost 13 ani component al lotului național și a luat 13 medalii (europene, mondiale și olimpice), fiind vicecampion olimpic, de patru ori campion mondial și de cinci ori campion european. Categoria la care a adus atâtea medalii - 48 kg.

Locul doi nu prea era înghițit de mai marii vremii. "La un Campionat Mondial, la Katowice, în 1974, am ieșit vicecampion. La revenire, nu prea am fost băgat în seamă, deși fusese cea mai strălucitoare medalie a României", povestește Constantin.

După Olimpiada de la Moscova, nu a participat la o întâlnire cu președintele României, Nicolae Ceaușescu, la Sala Polivalentă. "Eu eram la Constanța, mă simțeam bine alături de ai mei. Am stat acasă cu părinții, m-am dus la pescuit… Nu am putut să mă rup de ei pentru a mă duce la București. Am primit zece zile de arest în arestul garnizoanei. Dar nu mi-a părut rău. Nu am fost un răzvrătit, am respectat legile țării, dar nu prea eram dus la biserică", ne spune campionul.

A semnat să fie exclus din sport

Și înainte de Olimpiada moscovită, Alexandru Constantin a avut ceva aventuri. "Cu vreo două luni înainte de competiție, am fost într-o seară la «Capra Neagră», la un șpriț, cu un coleg, Nicu Gingă, am băut acolo până la 2 noaptea, am fost prins și exclus din cantonament vreo două zile, apoi am fost pus să semnez că, dacă nu iau medalia de aur, să fiu suspendat pe viață. Am semnat, dar, la întoarcere, deși nu luasem titlul, hârtia cu angajamentul a fost ruptă, nu s-a respectat", povestește Constantin.

Vă arunc din avion!

La Campionatul Mondial din 1979, de la San Diego, luptătorul a avut un mic secret. La un local, unde mânca lotul României, a descoperit un aparat de bere, de unde lua mereu, pe furiș, câte 200 - 300 de grame.

"Dimineața, înainte de înviorare, mă sculam primul și mă duceam la aparat. Mergea după aceea antrenamentul… Colegul cu care mă pregăteam, Nicu Gingă, nu-mi zice nimic în primele zile. Însă, după ce i-am spus secretul, îmi spune: « D-aia miroseai tu a bere și eu nu știam de unde»", râde Constantin, care a fost singurul campion al României la acel Mondial.

Pe drumul de întoarcere, în avion, alături de același Gingă, fuma, "eu Salem, mentolate, Nicu - Kent", fără să știe că, pe scaunul din față, stătea antrenorul.

"Fumul se ducea la antrenor. El, crezând că, în spate, sunt cetățeni civilizați din alte țări, nu a întors capul. La un moment dat, am început să râdem și ne-am înecat. El se dumirește cu cine are de-a face și se întoarce: «Vă arde de râs! Acu’ vă arunc jos din avion»", spune Constantin.

Pentru 1.500 de dolari, a renunțat la gradul de locotenent-colonel

Pentru titlul de campion mondial de juniori, Constantin a primit 5.000 lei. Când a ieșit prima dată campion european, a fost premiat cu 7.500 lei, iar începând de la al doilea titlu suma s-a dublat.

În 1991, a plecat să antreneze în străinătate, de unde i s-a oferit un contract lunar de 1.500 de dolari.

"După Revoluție, am fost vreo 9 ani plecat afară, antrenor, în Guatemala doi ani, în Venezuela șapte ani. Ca să pot pleca, am ieșit la pensie, de la Steaua, pe caz de boală, renunțând la grade. Mai aveam două luni până la a deveni locotenent-colonel", spune Constantin, căruia, înainte de Revoluție, nu i s-a făcut nicio propunere de a rămâne în străinătate, cu ocazia concursurilor externe.