r Costi Ioniță, autorul maximelor "Dacă sunt dobitoc, nu mă deranjează" și "Fiecare are gusturile lui în muzică. N-are cum să asculte toată lumea numai Schopenhauer", a ajuns la maturitatea deplină și s-a gândit să contribuie la reîmpăcarea dintre popoarele român și italian, devenite peste noapte dușmani de moarte. Așa că și-a ciufulit nițel gândurile, a băgat repede la ghiozdan un munte de spaghette carbonara stropite cu Chianti și a vomitat, pe șervețel, textul capodoperei "Italienii, frățiorii noștri". Maneaua antirasism va fi interpretată de constelația genului muzical din buric, alături de Costi intonând imnul păcii româno-italiene mari nume ale scenei fără-număr, fără-număr: Florin Salam, Adi de la Vâlcea, Nicolae Guță, Vali Vijelie și alte somități.
- Publicitate -
Poate Costi, alias Umberto Tomassi, uită de faptul că are un aport important la îndobitocirea singurului popor născut din doi bărbați - Traian (nu Băsescu) și Decebal (în nici un caz Remeș) - prin stilul muzical moșit de el și alții ca el. Cred că dacă junimea română ar fi fost cruțată de invazia de bani-mașini-goldeane-gagici-șmecheri-dușmani, am fi avut un tineret mai capabil, mai puțini indivizi puși pe căpătuială rapidă și fără efort.
r De la Costi la Deep Purple, via Hârșova. Într-una din diminețile trecute, la CTV, băieții de la matinal îl întreabă pe primarul Ionel Chiriță, edilul șef al orașului de pe malul Dunării, dacă îi plac manelele. Chiriță răspunde scurt "Ba!" și continuă: "Recent, am fost la cel de-al patrulea concert Deep Purple din viața mea și îmi pare rău că nu voi putea merge la Scorpions, la Sibiu". Pentru gusturile muzicale alese, primarul Hârșovei primește de la noi nota 10. Dacă îl auzim că e și fan Sepultura, ne îmbătăm de fericire. Oare Mazăre apleacă urechea și la altceva în afară de salsa, samba, conga?...
r Și ceva din afara portativului. Japonezii, întregi la cap cum îi știm, au inventat un joc halucinant. Șase inși merg într-o bibliotecă (unde, într-adevăr, este o liniște mormântală, nu ca la noi, unde vorbește lumea la celulare în draci) și joacă un fel de "killer" pe pedepse. Treaba e cât de poate de simplă: cine trage cartea "mortului" a pus-o. Încasează niște pedepse de-ți stă mintea în loc. Faza cea mai hilară este că, fiind în bibliotecă, nu au voie să scoată nici un sunet. Iar când te pocnește unul cu o bâtă de baseball peste dos sau îți este smuls un fir de păr din nas… Trebuie să fii japonez să joci așa ceva. Urmăriți o partidă aici: http://www.youtube.com/watch?v=LdgdBOTUSqg.
