ADHD sau deficitul de atenție și tulburare hiperkinetică este una dintre cele mai frecvente afecțiuni la vârsta copilăriei pentru care părinții apelează la medic și psihoterapeut.
- Publicitate -
Micuțul nu poate sta liniștit, nu se poate concentra, are manifestări impulsive și astfel întoarce pe dos tot universul liniștit al familiei.
Psihopedagogul Leni Burlacu ne-a spus că, pe lângă tratamentul medicamentos, sunt necesare intervențiile terapeutice ale psihopedagogului sau psihoterapeutului.
Inițial, se face o evaluare atentă a copilului care să determine gradul inițial de afectare și apoi se identifică modalitatea de intervenție.
"Demersul care trebuie făcut poate fi centrat pe copil, pe familie și demersuri centrate pe grădiniță și școală. În cadrul acestor demersuri se aplică în funcție de caz metode de autoeducare, de automanagement toate având ca scop diminuarea tulburărilor de comportament", ne spune psihopedagogul. Practic, ele se combină deoarece prin simptomele date de această tulburare sunt afectate mai multe domenii ale vieții. În intervenție sunt implicați copilul, terapeutul, părinții, educatorii, absolut toate persoanele care se ocupă de educația copilului.
Training prin joc
Cuvintele cheie pentru părinți în terapie sunt răbdarea și observarea atentă a copilului.
Identificarea punctelor de interes ale copilului poate ajuta, de exemplu, la adaptarea unor jocuri care se aplică în cazul trainingului prin joc copiilor între patru și opt ani cu scopul de a crește intensi-tatea și durata activității care se realizează defectuos la acești copii din cauza impulsivității lor.
La începutul trainingului, terapia se desfășoară între copil și specialist apoi, după ce compor-tamentul de joc a fost schimbat, sunt implicați și părinții, iar efectele terapiei vor fi întărite și încurajate și de familie. La baza terapiilor comportamentale aplicate stă un principiu simplu și eficient: condiționarea operantă: prin care un organism învață că apariția unui stimul este urmată de apariția altuia.
Iată, de exemplu, cum un tată, care este copleșit de plânsetele copilului, deși se împotrivise inițial, cedează și îi cumpără copilului înghețată. Astfel, părintele în-tărește comportamentul opozant al copilului care data viitoare va insista și mai mult știind că acest comportament al său va deter-mina reacția dorită din partea tatălui.
Ce fel de stimulente putem oferi copilului?
Învățarea comportamen-telor indezirabile este valabilă și în cazul celor dezirabile. Pentru a întări un comportament dorit putem oferi stimulente, care pot fi în funcție de preferințele copilului, de la jetoane cu fețe zâmbitoare (bulina educatoarei de ex.), până la o cantitate mică din prăjitura preferată. O valoare mare de întărire o are verbalizarea încurajatoare "bravooo, fooarte bine!".
Treptat, odată cu parcurgerea trainingului de terapie timpul în care copilul participă la o activitate crește, diminuându-se din simptomele afecțiunii iar el se integrează social.
Studiile arată că un procent de 5% din copiii de vârstă școlară prezintă simptome ADHD (unul – doi copii dintr-o clasă de 30). ADHD debutează în copilărie și poate persista și la vârsta adultă. Deși la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome și la vârsta adultă.
Această tulburare poate fi diagnosticată doar după o perioadă de cel puțin șase luni de simptome prezente. Analiza simptomelor implică, pe de o parte, hiperactivitatea, pe de alta parte deficitul de atenție. Nu întotdeauna ambele sunt prezente.
