Dubai a adăugat un nou reper pe linia sa mereu schimbătoare a orizontului. Ciel Tower, care tocmai a fost deschis oficial în Dubai Marina, a devenit cel mai înalt hotel din lume, cu o înălțime de 377 de metri — un rezultat care, potrivit dezvoltatorilor, nu a fost intenționat de la început. Proiectul a evoluat gradual, pe măsură ce planurile au fost refăcute de mai multe ori, relatează CNN.„Ne-am dorit să construim ceva spectaculos”, spune Rob Burns, directorul executiv al The First Group, compania care a dezvoltat proiectul. „Dar nu ne-am propus să construim cel mai înalt hotel din lume."
- Publicitate -
În ciuda dimensiunilor sale, hotelul a fost nevoit să se adapteze unui amplasament relativ mic: aproximativ 3.600 de metri pătrați, puțin sub suprafața unui teren de fotbal profesionist — modest, raportat la standardele Dubaiului. Pentru arhitectul turnului, Yahya Jan, spațiul redus a impus o abordare riguroasă și soluții arhitecturale neobișnuite.
Așa cum remarcă Jan, provocarea a influențat fiecare etapă a proiectului. Intrarea, de exemplu, este rafinată, dar discretă. În locul unei zone grandioase, tipice pentru marile hoteluri din Dubai, spațiul este organizat cu linii curbe, lumini difuze și o estetică adaptată limitelor terenului.
„Trecere prin urechea acului”
Arhitectul descrie procesul ca pe o „trecere prin urechea acului”. „Proprietatea are o formă neregulată și, pentru o clădire de această înălțime, ar fi putut fi mai mare. Dar uneori cele mai bune rezultate apar atunci când ești constrâns să găsești soluții."
Pe măsură ce hotelul urcă, spațiile devin mai ample, iar perspectiva se deschide treptat. Camerele sunt simple ca design, în tonuri neutre, însă priveliștile panoramice asupra Dubai Marina, Palm Jumeirah și Golfului Persic compensează dimensiunile mai compacte. Cu 1.004 camere distribuite pe 82 de etaje, Ciel intră într-o piață hotelieră deja foarte competitivă.
Elementul definitoriu al clădirii este un gol vertical, numit de arhitect „ochiul acului”, care are și rol estetic, și rol structural. Turnurile foarte înalte sunt puternic afectate de vânt, iar această deschidere permite fluxului de aer să treacă prin structură, reducând presiunea. Chiar și într-o zi calmă, curenții pot fi simțiți la înălțime.
