Toți părinții, chiar dacă nu se exprimă explicit, le transmit copiilor mesaje legate de sex încă de când aceștia vin pe lume. Mesajele nonverbale, atingerile, toate oferă copilului o cantitate uriașă de informații despre sănătate sexuală.
- Publicitate -
Ar fi bine ca părinții să poată numi organele genitale cu aceeași naturalețe cu care numesc, spre exemplu, umerii. Gândiți-vă cum îi învățăm pe copii să vorbească: "Uite nasul, bărbia, uite buricul… după care sărim tocmai la genunchi! Începeți să denumiți organele genitale încă din ziua în care se naște copilul dumnea-voastră: «Hai să spălăm penisul» sau «Hai să spălăm vulva»", ne sfătuiește Meg Hickling în volumul "Educație sexuală pentru copii și adolescenți".
Când copilul va fi suficient de mare ca să întrebe: "De ce băieții au penis și fetele vulvă" nu vă veți mai simți stânjeniți. Pe măsură ce copilul devine capabil să înțeleagă mai multe lucruri, îi puteți oferi informații mai complexe, cum ar fi: "Penisul e făcut ca să ducă spermatozoizii la ovul pentru a face un copil. Prin el poate să treacă și urina, care ajunge în toaletă".
Copiii pun întrebări amănunțite despre nave spațiale, dar nu și despre corpul lor
Există două tipuri de sfaturi învechite și periculoase. Primul este să nu spui nimic unui copil până când nu întreabă singur. "Dacă nu întreabă, înseamnă că nu e pregătit să afle" spun unii. Din păcate, există copii care nu vor întreba niciodată anumite lucruri. Pun întrebări amănunțite despre rachete spațiale, dar nu și despre propriul corp.
Pentru alți copii, tăcerea părinților devine un mesaj profund din care trag concluzia că subiectul neexprimat e tabu. Se poate ca altcineva să-i fi dat vreo explicație, iar copilul să fi acceptat acea versiune, fie ea adevărată sau falsă.
Un părinte vrea să fie primul care-i vorbește copilului despre sex. Specialistul spune că, dacă vreți să fiți primii, nu așteptați întrebările, ci treziți-le.
Al doilea sfat învechit și periculos este: "Spune-i copilului numai ceea ce crezi tu că este necesar să știe în momentul respectiv". Părinții subestimează întotdeauna ceea ce este necesar să știe copilul lor.
Este imposibil să-i spui prea mult unui copil. El absoarbe doar informațiile de care simte că are nevoie în acel moment. Asta e supărător pentru unii părinți. Ei dau răspunsuri complete la întrebările copiilor și apoi răsuflă ușurați. Peste două zile descoperă că băiețelul sau fetița lor n-a reținut totul sau a înțeles greșit și totul trebuie reluat. De aceea, fiți oricând pregătiți să vorbiți cu micuțul și chiar încurajați-l să revină asupra subiectului ori de câte ori dorește.
Nu vă înfuriați când copiii pun întrebări
Într-o lume matură din punct de vedere sexual, orice adult ar trebui să poată răspunde la întrebările copiilor cu informații științifice și de sănătate. De multe ori însă, părinții se scuză, spunând că mamele ar trebui să vorbească cu fetele și tații cu băieții. Nici vorbă! Cel mai bine ar fi ca ambii părinți să poată vorbi copiilor cu aceeași ușurință. Nu există niciun motiv pentru care tații să nu poată explica ce este menstruația, iar mamele ce sunt ejaculările nocturne.
Fie că sunteți părinte sau bunic, rețineți că nu trebuie să vă înfuriați când copiii pun întrebări, indiferent de cât de greu este să răspundeți. Lucrul de care se tem copiii cel mai mult este furia părinților.
Ora de culcare e un prilej minunat de discuție. E un moment foarte potrivit să
le răspundeți la întrebările pe care vi le-au pus mai devreme.
Meg Hickling ne-a relatat o povestioară hazlie în cartea sa "Educație sexuală pentru copii și adolescenți": "Un tătic mi-a povestit că băiețelul lui în vârstă de șapte ani a întrebat «Ce-i aia sex oral?» exact în timpul mesei de Crăciun. Răspunsul tatălui a fost: «O să discutăm despre asta când mergem la culcare». L-am felicitat pentru înțelepciune, iar el mi-a răspuns: «Problema cea mare au fost rudele – toate mă rugau să le las să asiste și ele la culcarea copilului».
