Domnule senator, Ceea ce mă deranjează profund este această practică tot mai întâlnită la politicieni: veniți pe teren, discutați cu oamenii, dați impresia că vă pasă, dar de fapt faceți doar partea cea mai simplă: aceea de a vorbi. După discuții, totul se oprește. Faptele lipsesc, iar oamenii rămân doar cu speranțe. V-am scris și personal, pe numărul public al cabinetului. La început, ați răspuns. Am apreciat asta. Am avut încredere când ați venit în cartier și ați spus că veți ajuta. Dar ulterior mesajele au rămas fără răspuns, ba chiar m-ați blocat pe telefon. Nu pot să nu mă întreb: așa procedați toți? Vorbiți frumos, ca să dați bine în fața alegătorilor, și apoi rupeți legătura? Chiar vă înțelegeți între voi, de la un partid la altul, să păcăliți electoratul cu aceleași tactici? Este dezamăgitor și dureros să vedem că exact cei care ar trebui să ne apere interesele fug de oameni tocmai când ar trebui să le fie aproape. Aveți puterea să interveniți, să sprijiniți, să faceți bine. Dar nu o faceți. Nu pot să nu mă întreb sincer: chiar nu vă place să ajutați oamenii?