Când poate tatăl să devină "mama legală" copilului

Când părinții nu reușesc să hotărască de comun acord cu cine va rămâne copilul, se apelează la deja celebrele cereri de ordonanță președințială, ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică. Întrucât caracterul temporar al acesteia nu dă o stabilitate, urmează hotărâri pe bandă rulantă, fie în beneficiul mamei, fie al tatălui. Asta îi obligă pe minori să stea tot timpul cu bagajele la ușă, fără ca părinților să le pese că ei sunt scoși sistematic din mediul în care au crescut. "Este clar că orice copil se dezvoltă frumos lângă ambii părinți. Totuși, când apare divorțul, nu înțeleg de ce mama are întotdeauna întâietate la copil? De ce e greu să dovedești o mamă denaturată când chiar copilul își dă seama. De ce și în familiile când mereu tatăl s-a ocupat mai mult de copii, le-a fost ca o mamă, acesta nu are dreptul să fie, după divorț, mama legală a copilului, dacă și micuțul se simte mai bine cu el?" (O. Nuță).v v v

Important este că actualele reglementări legale permit încredințarea comună a copilului disputat, o echitate care ar permite dezvoltarea armonioasă a minorului, anulând totodată și discriminarea tatălui. Mai mult decât atât, studiile arată că în jurul vârstei de patru-șase ani, rolul tatălui depășește aria secundarului, el fiind deja un pion al vieții și realității copilului atunci când începe să descifreze exteriorul, pe când mama rămâne un simbol al afectivității și al căldurii căminului. În plus, având în vedere numărul mare de divorțuri, tot mai multe asociații care militează pentru obținerea custodiei de către tată încearcă să minimalizeze rolul mamei în viața copilului și să profite de mediatizarea exagerată a cazurilor celebre, unde mama este nehotărâtă cu privire la propriul prunc. Pentru a evita suferința copilului, părinții au obligația să cadă la pace măcar în privința custodiei minorului, lucru posibil dacă există responsabilitate.