"Motivul care m-a determinat să vă scriu este acela că am surprins-o, și nu o singură dată, pe fetița mea, Tania, în vârstă de șase ani, mimând desenul chiar și în somn. Trăgea tot felul de semne imaginare pe cearșaf, vorbea, râdea și iar mima desenul. Iar în cursul zilei, deși mai are o surioară, dacă o lași să deseneze ore în șir, o face. Nu sunt o specialistă, dar în desenele ei (deși nu par a anunța un viitor geniu), folosește numai culori vesele. Cu toate că o încurajez să deseneze, mă tem să nu fie vorba de vreo obsesie, atâta vreme cât atâtea jocuri plăcute copiilor pe ea o interesează foarte puțin.
- Publicitate -
Din aceste motive mi-am permis să cer părerea unui specialist. Dacă este posibil să aflu ce se întâmplă cu ea vă mulțumesc de pe acum. Svetlana Krasovschi, din Năvodari".
Receptivă ca întotdeauna, Speranța Băcana, psiholog, apreciază că în astfel de cazuri sunt câteva aspecte importante, care merită analizate mai profund.
Pe primul loc se află atmosfera caldă și relaxată din familie, cea care oferă fetiței atâta siguranță, încât lasă impresia că nu are nevoie de ajutor. Faptul că ambii părinți sunt împreună cu copiii sugerează că fetița se simte iubită și înțeleasă de familia în mijlocul căreia chiar îi place să se afle. De aici izvorăsc siguranța și curajul ei de a face lucruri noi, fără rezerve. Mai trebuie remarcat și faptul că nu se simte deloc frustrată că mai are o soră, cum se întâmplă uneori în alte familii, pentru că ea găsește în aceasta o altă persoană cu care vrea să împartă bucuria momentelor pe care le creionează pe hârtie. Sunt chestiuni care vorbesc de la sine și despre educația deosebită pe care a primit-o și o primește de la părinți, dar și despre atitudinea ei corectă față de cei din jur.
Copiii percep emoțional mediul înconjurător
În egală măsură, desenele acestei fetițe accentuează un aspect foarte important pentru copii: modul cum se realizează comunicarea dintre ei și adulți. Nu puțini sunt părinții care au impresia că cei mici nu înțeleg mare lucru, dar se înșală, pentru că aceștia percep lucrurile nu neapărat logic, cât emoțional. Ei simt prin fiecare por atunci când ceva scârțâie în familie sau în mediul lor - la școală sau între prieteni. Copilul spune ceea ce simte atunci când adultul îl încurajează să se exprime, realizându-se astfel o punte pe baza căreia, peste ani, se va consolida o comunicare sănătoasă.
Meritul este al părinților
Din fericire pentru ea, fetița trăiește într-o familie în care sufletele copiilor nu sunt considerate ceva colateral, din moment ce părinții își ascund cu grijă inerentele momente mai puțin plăcute ale vieții. Este clar că aceștia au înțeles care sunt regulile creșterii unor copii sănătoși din punct de vedere emoțional, iar prin desenele sale vesele, fetița nu face altceva decât să-și exprime fericirea pe care o trăiește printre ai săi.
Psihologul apreciază că ar fi bine ca atunci când copiii noștri desenează câte ceva să le privim desenele cu mai multă atenție, pentru că ele ne pot ajuta să înțelegem mai bine cum ne privesc ei și ce înțeleg din întâmplările la care sunt martori. Iar pentru a o liniști pe cititoarea noastră, Speranța Băcana susține că… operele micuței sale nu fac decât să surprindă familia ideală, care pare ruptă din poveștile pe care cei mici le iubesc atât de mult.
"Motivul care m-a determinat să vă scriu este acela că am surprins-o, și nu o singură dată, pe fetița mea, Tania, în vârstă de șase ani, mimând desenul chiar și în somn. Trăgea tot felul de semne imaginare pe cearșaf, vorbea, râdea și iar mima desenul. Iar în cursul zilei, deși mai are o surioară, dacă o lași să deseneze ore în șir, o face. Nu sunt o specialistă, dar în desenele ei (deși nu par a anunța un viitor geniu), folosește numai culori vesele. Cu toate că o încurajez să deseneze, mă tem să nu fie vorba de vreo obsesie, atâta vreme cât atâtea jocuri plăcute copiilor pe ea o interesează foarte puțin.
Din aceste motive mi-am permis să cer părerea unui specialist. Dacă este posibil să aflu ce se întâmplă cu ea vă mulțumesc de pe acum. Svetlana Krasovschi, din Năvodari".
Receptivă ca întotdeauna, Speranța Băcana, psiholog, apreciază că în astfel de cazuri sunt câteva aspecte importante, care merită analizate mai profund.
Pe primul loc se află atmosfera caldă și relaxată din familie, cea care oferă fetiței atâta siguranță, încât lasă impresia că nu are nevoie de ajutor. Faptul că ambii părinți sunt împreună cu copiii sugerează că fetița se simte iubită și înțeleasă de familia în mijlocul căreia chiar îi place să se afle. De aici izvorăsc siguranța și curajul ei de a face lucruri noi, fără rezerve. Mai trebuie remarcat și faptul că nu se simte deloc frustrată că mai are o soră, cum se întâmplă uneori în alte familii, pentru că ea găsește în aceasta o altă persoană cu care vrea să împartă bucuria momentelor pe care le creionează pe hârtie. Sunt chestiuni care vorbesc de la sine și despre educația deosebită pe care a primit-o și o primește de la părinți, dar și despre atitudinea ei corectă față de cei din jur.
Copiii percep emoțional mediul înconjurător
În egală măsură, desenele acestei fetițe accentuează un aspect foarte important pentru copii: modul cum se realizează comunicarea dintre ei și adulți. Nu puțini sunt părinții care au impresia că cei mici nu înțeleg mare lucru, dar se înșală, pentru că aceștia percep lucrurile nu neapărat logic, cât emoțional. Ei simt prin fiecare por atunci când ceva scârțâie în familie sau în mediul lor - la școală sau între prieteni. Copilul spune ceea ce simte atunci când adultul îl încurajează să se exprime, realizându-se astfel o punte pe baza căreia, peste ani, se va consolida o comunicare sănătoasă.
Meritul este al părinților
Din fericire pentru ea, fetița trăiește într-o familie în care sufletele copiilor nu sunt considerate ceva colateral, din moment ce părinții își ascund cu grijă inerentele momente mai puțin plăcute ale vieții. Este clar că aceștia au înțeles care sunt regulile creșterii unor copii sănătoși din punct de vedere emoțional, iar prin desenele sale vesele, fetița nu face altceva decât să-și exprime fericirea pe care o trăiește printre ai săi.
Psihologul apreciază că ar fi bine ca atunci când copiii noștri desenează câte ceva să le privim desenele cu mai multă atenție, pentru că ele ne pot ajuta să înțelegem mai bine cum ne privesc ei și ce înțeleg din întâmplările la care sunt martori. Iar pentru a o liniști pe cititoarea noastră, Speranța Băcana susține că… operele micuței sale nu fac decât să surprindă familia ideală, care pare ruptă din poveștile pe care cei mici le iubesc atât de mult.
