Din păcate, se poate ajunge și în punctul expulzării dintr-o țară membră a UE. Astfel, potrivit reglementărilor, cetățenii europeni sau membrii familiilor acestora pot fi expulzați din statul membru gazdă, însă numai din motive ce țin de politica publică, siguranța publică sau sănătatea publică. Decizia de expulzare nu se poate lua în niciun caz din considerente economice, iar măsurile care afectează libera circulație și ședere trebuie să fie bazate exclusiv pe comportamentul personal al celui în cauză, care ar trebui să reprezinte o amenințare suficient de gravă, care afectează interesele fundamentale ale statului. Condamnările anterioare pentru infracțiuni nu justifică în mod automat expulzarea și nici simplul fapt că documentele de intrare folosite de către persoana respectivă au expirat nu constituie un temei pentru o asemenea măsură.
- Publicitate -
În orice caz, înainte de a lua o decizie de expulzare, statul membru trebuie să evalueze mai mulți factori, cum ar fi durata cât a fost rezidentă persoana în cauză, vârsta acesteia, gradul de integrare și situația familială din statul membru gazdă, precum și legăturile cu țara de origine. Numai în situații excepționale, din considerente prioritare ce țin de siguranța publică, se pot emite ordine de expulzare pentru un cetățean al Uniunii, dacă acesta a locuit timp de zece ani în țara gazdă sau dacă este minor.
Important! În niciun caz nu se pot emite ordine de excludere pe viață, căci persoanele vizate de ordinele de excludere pot solicita reanalizarea situației după trei ani.
