Semnale "Fata mea nu e normală!"

Despre animale schilodite, azvârlite prin canale sau otrăvite a curs multă cerneală și în ziarul nostru. Protectorii animalelor spun că modul în care o națiune își tratează animalele dă măsura acelei națiuni. Se întâmplă, totuși, un paradox: deși, în România anului 2011, animalele sunt încă agresate, iar bestiile nu prea ajung să răspundă în fața legii, cei care le iubesc exce-siv sunt suspectați de comporta-ment deviant. 

"Fata mea avea aproape 12 ani (acum are 18 ani) când mi-am făcut curaj să divorțez de tatăl ei, un om foarte rău, și cu noi, și cu alții. S-a bucurat mult când am rămas amândouă în casă, în sfârșit, era liniște și la noi. Eu nu sunt prea vorbăreață, era cam prea multă liniște în casa noastră, iar fetița mi-a cerut să-i aduc un câine. Nașa de botez i-a luat o minune de câine. Are el talie mare, însă e tare blând și s-a atașat foarte mult de noi, mai ales de fată. Nu mă îngrijorează că s-a atașat de câine, dar, de când îl avem, nu mai iese cu prietenele cum făcea înainte, iar de băieți nici nu vrea să audă, zice că toți sunt niște răi. Când stă la calculator sau televizor îl ține în brațe, iar când spală vasele, câinele e cocoțat pe chiuvetă. Mai rău e că îl pupă în bot de sute de ori pe zi. Dacă o întreb de ce face asta, spune că așa se simte ea fericită. Am început să ne certăm, iar e tensiune în casă. La câte ciudățenii se întâmplă azi, sigur fata mea nu e normală, dacă își pupă în halul acesta câinele! Ca abonată, citesc rubrica semnată de veterinar, pe care îl rog, cu respect, să-mi spună cât de delicată e situația fetei mele? N-am povestit despre asta la nimeni, sigur i-ar ieși vorbe dacă s-ar afla. Vă mulțumesc mult pentru înțelegere!"

v v v

Medicul veterinar Gheorghiță Mureșanu ne-a povestit că, de-a lungul carierei sale, a întâlnit multe persoane cu o foarte mare afecțiune față de animale. Aproape toți erau oameni dezamăgiți de cei apropiați, motiv pentru care animalele erau percepute drept singurele lor puncte de sprijin. Mai mult, a avut de-a face și cu proprietari care reacționau radical atunci când animalele pățeau ceva rău: urlau disperați, ca în fața unei adevărate tragedii, se tăvăleau pe jos și tot felul de alte comportamente de-a dreptul nejustificate. Nu de puține ori însă i-a fost dat să vadă și scene de o tandrețe inimaginabilă, când stăpânii își pupau câinii peste tot, inclusiv în bot: "Există oameni care dorm cu câinii și, la o adică, preferă să dea jos din pat pe cineva, dacă este cazul, numai să nu se despartă de animal. Indiscutabil, astfel de atitudini arată o deviere de comportament. Foarte frumos, iubim animalele, cel puțin cei care le creștem, dar totul are o limită".

Revenind la cazul de față, părerea specialistului este că tânăra a fost atât de dezamăgită de cei dragi, încât nu mai are încredere în nimeni și, automat, câinele a devenit refugiul ei, pentru că nu prea are cu ce s-o deranjeze. Cu atât mai mult cu cât câinii din această rasă – ascultători, sufletiști, jucăuși, frumoși, au dovedit calități de care tânăra  n-a avut parte la oamenii pe care i-a iubit. Și nu în ultimul rând, tensiunea din familie a influențat mult acest comportament. "Am întâlnit oameni care mai degrabă hrănesc un câine decât un om, mai repede cresc un câine decât un copil. Totul, din cauză că îi percep pe oameni foarte răi" - a conchis specialistul, care apreciază că o consiliere psihologică i-ar face bine tinerei refugiate în... brațele câinelui său.