"Parcă e un făcut, în ultimul timp necazurile se țin scai de mine. Soțul meu este plecat în voiaj pe mare, fiind navigator, iar seara, când ajung acasă, îmi vărs toți nervii pe copilul meu, în vârstă de cinci ani, care abia așteaptă să mă revadă și trage de mine din toate direcțiile. De câteva ori mi-am pierdut rău de tot răbdarea și l-am lovit, nu prea tare, dar suficient cât să-mi pară foarte rău. De asemenea, atunci când îl cert folosesc tot felul de vorbe mult prea grele pentru urechile unui copil, pe care n-ar trebui să le audă de la nimeni, nici atât de la mama lui. De multe ori mă așez pe scaun și nu scot nici o vorbă, iar cel mic se întristează și mă întreabă cu ce mă poate ajuta.
- Publicitate -
Mi se pare că nu este în regulă și de aceea consider că am nevoie de sfatul unui specialist, pentru a afla cum pot să depășesc stările mele, iar copilașul să nu sufere. Vă mulțumesc anticipat, în speranța că o să-mi dați o mână de ajutor și vreau să știți că citesc cu interes ziarul dumneavoastră, pe care, sincer, îl apreciez pentru că reușește să fie aproape de problemele oamenilor, cititori sau necititori de presă". (L. Ungureanu, 36 ani, din Eforie).
Orice părinte știe că educația pe care va reuși să o dea copilului său va reprezenta baza care va susține personalitatea viitoare a acestuia - este de părere psihologul Speranța Băcana. De aceea, înainte de tot felul de lucruri materiale, foarte necesare și ele, indiscutabil, părinții trebuie să se preocupe să-i asigure copilului un cămin plin de dragoste, echilibrat, buna educație fiind, de departe, una dintre cele mai mari responsabilități.
Întrucât specialiștii consideră că întregul comportament al copiilor din perioada copilăriei este o copie a comportamentului părinților, aceștia din urmă trebuie să aibă mare grijă cum se comportă cu copilul, dar și în preajma acestuia, pentru că părintele este cel mai bun exemplu pentru copil.
Protejați-vă copilul de propriile probleme!
Dacă aveți necazuri trebuie să faceți mari eforturi pentru ca micuțul să nu fie parte a problemelor dumneavoastră zilnice și nici a îngrijorărilor și frustrărilor personale. Cu alte cuvinte, evitați ca micuții să fie ținta nervilor dumneavoastră și nu scăpați nici o clipă din vedere nevoia copiilor de un mediu echilibrat, în care să crească înconjurați de multă dragoste. Dacă nu veți proceda astfel, cu siguranță copilul va suferi mult și nu este exclus să fie chiar traumatizat. Iar pe măsură ce va crește va considera normal să se comporte cu cei din jurul lui la fel cum v-ați comportat dumneavoastră cu el.
De recomandat ar fi să dați filmul în urmă și să vă aduceți aminte de atitudini din partea propriilor părinți care v-au afectat negativ în perioada copilăriei, încercând să evitați, pe cât posibil, să faceți aceleași greșeli cu copiii dumneavoastră.
Ambii părinți - pe aceeași lungime de undă
Pentru rezolvarea oricărei probleme care-l privește pe copil este foarte, foarte important ca ambii părinți să adopte aceeași atitudine. Dacă cel mic va observa că părinții au atitudini diferite față de o situație care-l privește direct va fi dezorientat și nu va avea discernământul necesar, datorită vârstei, să-și dea seama cine are dreptate. Or, această atitudine nu face altceva decât să-l ajute pe copil să-și aleagă varianta care-i convine lui, cu toate repercusiunile asupra comportamentului său viitor.
