Merge la serviciu "ca la… tăiere!"

Ar… divorța și mâine de actualul loc de muncă, le-ar spune verde șefilor că nu-i mai suportă, că vine la serviciu în silă, așa, să-i usture, dar se gândește că va avea nevoie de recomandarea lor la viitorul loc de muncă.
Specialiștii recomandă un... divorț elegant de fostul job, chiar dacă unul furtunos poate da pe loc satisfacții angajatului, însă, mai devreme sau mai târziu, el tot se va trezi într-o lumină proastă.
"Părinții m-au educat să-mi las mereu loc de bună ziua. Sunt oameni depășiți de vremurile astea!" – și-a început povestea o tânără în vârstă de 29 de ani. "Ei cred că bunul simț n-are nicio legătură cu comunismul sau democrația. Îl ai sau nu-l ai! Nu prea le semăn, sunt destul de rebelă și am avut mereu de suferit din cauza sincerității. Mama îmi spune că prea mă mănâncă limba, că de multe ori sinceritatea e soră cu prostia. Mă gândesc la aceste lucruri mai mult zilele astea, sunt hotărâtă să-mi dau demisia. Lucrez în domeniul financiar, stau peste program, fac toate situațiile cerute, iau lucrări și acasă, numai că șefii nu văd nimic din toate astea. Ei văd numai dacă se întâmplă să greșesc. Atunci nu mă iartă și așa procedează și cu alții. Plus că am și colegi care le cântă în strună și mă scot rău din sărite. Dar n-ar sta ei să te întrebe poate ai vreo problemă de nu ți-a ieșit lucrarea. E prea mare tensiu-nea, mă duc la serviciu ca la tăiere. Am avut câteva certuri, acum tac și suport, dar aș da în clocot ori-când. Ceva promisiuni de angajare în altă parte am, dar sigur o să-mi ceară o recomandare de la actualii șefi, iar dacă plec în scandal, recomandare în scandal o să am mai mult ca sigur. Rugăminte: este posibil mă despart civilizat de acești oameni, care habar n-au ce înseamnă să fii civilizat cu subalternii? Ce trebuie să fac? Sunt colerică, dar spun adevărul, nu jignesc aiurea!".
Despărțire în limitele politeții
Scenariul povestit de tânăra noastră cititoare are loc în mod special în companiile, firmele unde nu funcționează bine comunicarea șef - angajat. Psihologul Alina Pandrea ne-a explicat că există firme unde angajații se tem să deschidă ușa celor din conducere, darămite să le mai și reproșeze ce-i nemulțumește! În asemenea condiții, este normal să meargă în silă la serviciu și să se gândească tot mai serios la demisie, chiar dacă amenințarea crizei le suflă în ceafă. Iar la plecare, așa, ca să se răcorească, pentru că sunt un butoi cu pulbere, să le spună tuturor verde-n față una, alta, să-i usture la ficați, așa cum i-au usturat și pe ei vorbele șefilor.
Specialista spune că despărțirea în termeni conflictuali există de multă vreme, însă nu o recoman-dă, indiferent cât de ascuțit ar fi războiul și chiar dacă lasă impresia că, pe moment, ar da satisfacții angajatului. În schimb, este adepta unui… divorț de fostul job, însă unul civilizat, căci o atmosferă încăr-cată, stresantă, va avea efecte nefaste atât asupra randamentului în muncă, cât și asupra sănătății. Mai mult decât atât, mai devreme sau mai târziu, tot angajatul… cu gura mare va fi pus într-o lumină proastă. Iar primul efect negativ poate apărea chiar la interviul de angajare, căci majoritatea angaja-torilor cer candidaților recomandări de la ultimul job.
"O despărțire de fostul angajator poate să fie prietenoasă și în limitele politeții, nu în pupături, dar nici în țipete, acuzații de neuitat și uși trântite. În fond, tânăra știe foarte bine de la părinți că e bine să lași loc de bună ziua oriunde, pentru că în viață nu se știe niciodată ce se întâmplă și dacă nu te întâlnești cu respectivul șef unde nici nu gândești. Nici pe colegi nu ești sigură că n-o să-i mai vezi, așa că desparte-te și de ei cu frumosul!" – conchide psihologul.