Marile orașe din România se luptă cu o criză majoră de locuri în grădinițe. În Constanța, de exemplu, numărul cererilor de înscriere depășește cu mult locurile disponibile, ceea ce face ca mulți copii preșcolari să rămână în afara sistemului de învățământ.
- Publicitate -
Motivul pentru care părinții nu concep ca odraslele lor să nu prindă un loc într-o grădiniță este acela că învățământul preșcolar este considerat principalul partener educativ al familiei. Cu alte cuvinte, grădinița este percepută ca locul ideal în care se creează un mediu adecvat copiilor, realizând o bună socializare a lor; este mediul cel mai propice în care se face educație generală adecvată vârstei cu ajutorul unui personal calificat, care asigură un debut bun în învățământul primar, dar și un loc în care copiii sunt ocrotiți și își petrec plăcut timpul. Mai mult, se acordă o importanță deosebită creării unei atmosfere familiale, atfel încât copiii să fie încurajați în dezvoltarea personalității lor.
Pentru că știu toate aceste lucruri, părinții plătesc bani grei, nu doar la grădinițele private, ci și la cele de stat. Iar atunci când consideră că eforturile lor financiare nu au efectul scontat, iau atitudine publică.
Un exemplu de acest gen a fost relatat recent în ziarul nostru, când un părinte al cărui copil este înscris în grupa mică a unei grădinițe constănțene și-a manifestat indignarea că i s-au solicitat 200 lei pentru fondul clasei, bani din care urma să se cumpere un televizor. Acest episod nu i-a lăsat indiferenți nici pe cititorii noștri.
Melania Toader, din Constanța: "Mi-a atras atenția, în ultimii ani, balamucul de pe ecranele televizoarelor, din presa scrisă, din cartierul în care locuiesc, creat de cozile interminabile la poarta grădinițelor, unde părinți și bunici stau pe afară nopți și zile în șir, doar-doar vor reuși să găsească un loc pentru copii în respectivele unități de educație. Am și eu o nepoțică de trei ani, pe care aș fi vrut s-o înscriu, dar n-am reușit.
După ce am citit în ziarul dumneavoastră că o parte din timp micuții și-l petrec uitându-se la televizor nu-mi pare rău că n-am prins un loc. O asemenea idee mi se pare absolut aiurea și cred că toți părinții, atunci când observă situații din astea în grădinițe sau școli, să facă bine s-o spună direct. Numai făcând asta se vor lua măsurile care trebuie, iar educatorii vor face investiții care să contribuie la formarea copiilor, nu să cumpere televizoare, ca să-i facă pe micuți și mai dependenți de micul ecran. Stați dumneavoastră liniștiți, că ăia mici nu se uită numai la desene animate!".
Margareta, din Constanța: "Numai eu știu cât m-am zbătut ca să-mi înscriu copilul la grădiniță. De asemenea, numai eu știu cât mă chinui pentru ca băiețelul meu să nu devină dependent de televizor. Vă spun sincer, erau zile când nu-l puteam lua de la desene animate nici ca să mănânce. După ce a aflat că trebuie să dăm bani ca să aibă televizor și la grădiniță, a venit bucuros la mine și, de de data asta, m-a certat el pe mine: «Vezi, mami, că doamna educatoare este mai bună decât tine, că vrea să ne ia televizor!»
Am lăsat-o moartă, din cauză că m-a luat pe nepregătite și nu prea am știut ce să-i spun. Rog foarte mult pe cei răspunzători să nu permită dotarea grădinițelor cu televizoare, mai ales că ei se cumințesc brusc atunci când se uită la desene animate. Vreau să cred că grădinița își exercită rolul educativ prin alte mijloace și trebuie să ne ajute să-i vindecăm pe copii de dependența de desene animate și de televizor, în general, nu să-i încurajeze, mai ales că ei nu știu să facă diferența dintre realitate și ficțiune. Ca să nu mai spun și cât de hidoase și violente sunt unele personaje!"
Specialiștii au ajuns al concluzia că tânărul crescut în fața micului ecran este incapabil să se descurce singur în viață, crește egoist, individualist, ghidat numai de propriile plăceri și interese.
Referitor la programa unei grădinițe, părinții și-ar dori să creadă că aceasta este atât de bine structurată, încât televizorul nu-și găsește utilitatea. De asemenea, pornind de la acest episod, ei speră că personalul grădinițelor va face totul ca micuții să nu ducă dorul desenelor animate nici măcar acasă, mai ales că majoritatea copiilor stau singuri până la venirea părinților de la serviciu. "Una este să ai nevoie de televizor pentru consolidarea noțiunilor acumulate la orele de limbi străine și alta este ca să ai la îndemână un mijloc de a-ți lua copiii de pe cap atunci când crezi că este momentul" (Cezara Voinea, din Constanța).
Marile orașe din România se luptă cu o criză majoră de locuri în grădinițe. În Constanța, de exemplu, numărul cererilor de înscriere depășește cu mult locurile disponibile, ceea ce face ca mulți copii preșcolari să rămână în afara sistemului de învățământ.
Motivul pentru care părinții nu concep ca odraslele lor să nu prindă un loc într-o grădiniță este acela că învățământul preșcolar este considerat principalul partener educativ al familiei. Cu alte cuvinte, grădinița este percepută ca locul ideal în care se creează un mediu adecvat copiilor, realizând o bună socializare a lor; este mediul cel mai propice în care se face educație generală adecvată vârstei cu ajutorul unui personal calificat, care asigură un debut bun în învățământul primar, dar și un loc în care copiii sunt ocrotiți și își petrec plăcut timpul. Mai mult, se acordă o importanță deosebită creării unei atmosfere familiale, atfel încât copiii să fie încurajați în dezvoltarea personalității lor.
Pentru că știu toate aceste lucruri, părinții plătesc bani grei, nu doar la grădinițele private, ci și la cele de stat. Iar atunci când consideră că eforturile lor financiare nu au efectul scontat, iau atitudine publică.
Un exemplu de acest gen a fost relatat recent în ziarul nostru, când un părinte al cărui copil este înscris în grupa mică a unei grădinițe constănțene și-a manifestat indignarea că i s-au solicitat 200 lei pentru fondul clasei, bani din care urma să se cumpere un televizor. Acest episod nu i-a lăsat indiferenți nici pe cititorii noștri.
Melania Toader, din Constanța: "Mi-a atras atenția, în ultimii ani, balamucul de pe ecranele televizoarelor, din presa scrisă, din cartierul în care locuiesc, creat de cozile interminabile la poarta grădinițelor, unde părinți și bunici stau pe afară nopți și zile în șir, doar-doar vor reuși să găsească un loc pentru copii în respectivele unități de educație. Am și eu o nepoțică de trei ani, pe care aș fi vrut s-o înscriu, dar n-am reușit.
După ce am citit în ziarul dumneavoastră că o parte din timp micuții și-l petrec uitându-se la televizor nu-mi pare rău că n-am prins un loc. O asemenea idee mi se pare absolut aiurea și cred că toți părinții, atunci când observă situații din astea în grădinițe sau școli, să facă bine s-o spună direct. Numai făcând asta se vor lua măsurile care trebuie, iar educatorii vor face investiții care să contribuie la formarea copiilor, nu să cumpere televizoare, ca să-i facă pe micuți și mai dependenți de micul ecran. Stați dumneavoastră liniștiți, că ăia mici nu se uită numai la desene animate!".
Margareta, din Constanța: "Numai eu știu cât m-am zbătut ca să-mi înscriu copilul la grădiniță. De asemenea, numai eu știu cât mă chinui pentru ca băiețelul meu să nu devină dependent de televizor. Vă spun sincer, erau zile când nu-l puteam lua de la desene animate nici ca să mănânce. După ce a aflat că trebuie să dăm bani ca să aibă televizor și la grădiniță, a venit bucuros la mine și, de de data asta, m-a certat el pe mine: «Vezi, mami, că doamna educatoare este mai bună decât tine, că vrea să ne ia televizor!»
Am lăsat-o moartă, din cauză că m-a luat pe nepregătite și nu prea am știut ce să-i spun. Rog foarte mult pe cei răspunzători să nu permită dotarea grădinițelor cu televizoare, mai ales că ei se cumințesc brusc atunci când se uită la desene animate. Vreau să cred că grădinița își exercită rolul educativ prin alte mijloace și trebuie să ne ajute să-i vindecăm pe copii de dependența de desene animate și de televizor, în general, nu să-i încurajeze, mai ales că ei nu știu să facă diferența dintre realitate și ficțiune. Ca să nu mai spun și cât de hidoase și violente sunt unele personaje!"
Specialiștii au ajuns al concluzia că tânărul crescut în fața micului ecran este incapabil să se descurce singur în viață, crește egoist, individualist, ghidat numai de propriile plăceri și interese.
Referitor la programa unei grădinițe, părinții și-ar dori să creadă că aceasta este atât de bine structurată, încât televizorul nu-și găsește utilitatea. De asemenea, pornind de la acest episod, ei speră că personalul grădinițelor va face totul ca micuții să nu ducă dorul desenelor animate nici măcar acasă, mai ales că majoritatea copiilor stau singuri până la venirea părinților de la serviciu. "Una este să ai nevoie de televizor pentru consolidarea noțiunilor acumulate la orele de limbi străine și alta este ca să ai la îndemână un mijloc de a-ți lua copiii de pe cap atunci când crezi că este momentul" (Cezara Voinea, din Constanța).
