# Fără un acoperiș deasupra capului, fără un loc de muncă, fără nici un sprijin din partea autorităților, ei îngroașă rândurile oamenilor străzii, deși își doresc foarte mult să aibă un viitor și să nu rămână singuri toată viața.
- Publicitate -
Ion Scripcaru, un tânăr de 19 ani, proaspăt evacuat dintr-un centru de plasament, are o energie debordantă. Este, totuși, mulțumit că, după ce ai lui (părinți, rude, habar n-are cine!) l-au abandonat în plină stradă, a fost adoptat de un orfelinat din Piatra Neamț, loc în care, vreme de 18 ani, i-a fost bine, chiar dacă "regulile jocului erau educative, dar crude". Abia după ce a încheiat stagiul legal în această instituție și-a dat seama că, de fapt, la casa de copii trăia o viață de lux, iar senzația că a fost abandonat de mamă, pentru a doua oară, l-a copleșit.
Își dorește să surpe prăpastia dintre el și societate
Cu toate că locuiește într-o baracă improvizată din cartoane, undeva, la marginea orașului, ferit de ochii curioșilor, tânărul are un optimism care impresionează pe oricine. Ne-a mărturisit că tot ce poate face acum pentru el este să lucreze cu ziua, contra hrană ("căci bani am primit foarte puțini") și să caute locuri publice dotate cu televizor ("vreau să știu și eu dacă cineva are de gând să facă ceva în țara asta pentru tineri ca mine; am fost instruiți la orfelinat să ne uităm la televizor, măcar la știri, ca să nu ne izolăm complet și să fim îndrăzneți, să ne cerem drepturile, că doar și noi suntem cetățeni ai acestei țări și ai aces-tei Europe. Și să cerem sprijin și Asociației patronatelor din România").
Aviz candidaților la primărie!
De la televizor a aflat că, în Constanța, se fac lansări de candidați pentru funcția de primar. Deși are un statut social "ca vai de capul lui", Ion Scripcaru știe că aspiranții la înaltele funcții publice rezonează mai bine la suferința aproapelui în astfel de momente. De aceea, el propune candidaților care doresc să conducă destinele urbei să vină cu un proiect pentru "adunarea de pe drumuri a tinerilor din orfelinate, abandonați cu sânge rece de stat; o să culeagă multe voturi, nu neapărat de la noi, că noi nu avem mutații, suntem ai nimănui, nu putem vota", ci de la cetățenii înscriși în listele electorale, dar și cu o inimă în piept, care, probabil, ca și acest tânăr, s-or fi întrebat "Încotro, tinerilor abandonați de orfelinate?"
"Spun că am rămas pentru a doua oară orfan, căci pentru mine, casa de copii era ca și o mamă. O mamă pe care am cunoscut-o bine, am iubit-o mult, spre deosebire de mama naturală, pe care nici măcar n-am văzut-o la ochi. Nici vreo rudă nu s-a obosit să mă caute. Cu toate astea, la orfelinat am avut o familie mare, cu părinți, nași, bunici, frați și surori. Acum nu mai am pe nimeni. Doar cerul liber este prietenul meu, lui mă rog tot timpul să mă aibă în pază, căci nu mi-am pierdut speranța că voi rămâne toată viața al nimănui. Eu tot mai sper ca autoritățile să se gândească și la noi, să se întrebe cum este posibil să ne lase din brațe, tot în plină stradă. Degeaba am stat noi 18 ani într-un cămin și am fost educați să fim corecți, să nu furăm, să fim harnici, dacă aceiași profesori ne pun bocceluțele în mână și ne aruncă în vâltoarea vieții, fără nici o șansă de a răzbi. Suntem ca niște cerșetori care batem la porțile firmelor, doar-doar s-o îndura cineva să ne angajeze. Dar toți ne închid ușa-n nas când aud de unde venim.
Ca să nu mai spun de autoritățile locale. Și cele din Piatra Neamț ne-au întors spatele, și cele din Constanța, unde am venit mai mulți băieți din centru, le vine greață la toți când aud de tineri proveniți din casele de copii".
