Constanța, paradox de porțelan

"Față de alte orașe, în Constanța publicul a fost reticent la evenimentul propus de noi", își exprima dezamăgirea, pe finalul târgului "My Grandma’s Backyard", unul dintre organizatori. Aceeași imagine dezolantă și la IPIFF, unde publicul cinefil a intrat în sala de cinema în număr extrem de mic. De vină să fie orele incomode de dimineață la care au fost programate multe dintre proiecții, vara arzătoare care îți direcționează energia spre plajă și terase sau slaba promovare a evenimentelor? Greu de zis.

Nu-i poți învinovăți, însă, nici pe constănțeni și nici pe turiști că aleg să stea la soare în defavoarea unor evenimente culturale. Până la urmă, liberul arbitru este apanajul fiecăruia dintre noi. Plaja este o formă de relaxare pe care constănțenii și-o pot permite trei luni pe an, gratis. De ce n-ar profita de ea? Perioada de relaxare se prelungește, însă, și pe timp de toamnă sau de primăvară: a se vedea concertele simfonice sau spectacolele mai complexe, unde publicul abia dacă ocupă jumătate din sală. Constanța nu are, orice-ar face, un aer cultural, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Iași sau în Sibiu. Comparația e forțată, desigur, dar se impune, mai ales că ne înscriem în rândul marilor orașe. Îmi vine în minte povestea Mariei, personajul lui Joyce din "Oameni din Dublin". Modestă, altruistă, decentă, credincioasă, Maria întrunește portretul perfect al femeii pe care impuritățile lumești nu o vor atinge niciodată. De neclintit din punct de vedere moral, dar flexibilă în relațiile cu ceilalți și receptivă la nevoile celor din jur, Maria este un model comportamental pentru cei din jur, chiar dacă nu se află pe o treaptă socială înaltă. La polul opus se află Constanța, personaj definit prin aderență puternică la evenimente mondene, plăcere pentru viața de noapte, obsesie pentru mașini puternice. Nu îi place să poarte cu sine prea multe teatre, tocmai de aceea s-a gândit, la un moment dat, să le comaseze. E mai ușoară acum. În schimb, îi place la nebunie să se dea cu iahtul. Ar fi și păcat, doar marea e la doi pași. Devine mai aglomerată vara, când se lasă invadată de noi posesori ai propriei personalități. Îi convine, mai ia o pauză de la sine, pasând povara.

Totodată, este Constanța care a găzduit turnarea unor mari filme românești, spectacole memorabile semnate de Silviu Purcărete, dar și perioada de glorie a Teatrului Fantasio. Tot Constanța face ca noi talente să fie scoase la lumină (vezi Festivalurile Mamaia sau Mamaia Copiilor). Personajul Constanța se exprimă în moduri diferite. Este paradoxal și, sper, imprevizibil.