Vă aduceți aminte de "Wag the dog", filmul cu Dustin Hoffman și Robert de Niro? În film, din cauza faptului că președintele (candidat la un nou mandat) e implicat într-un scandal sexual, se creează un scenariu mediatic constând într-un război. Practic, cu doar câteva zile înainte de alegeri, "izbucnește" un conflict armat în Albania, numai și numai ca atenția să fie îndreptată, de la scandalul sexual, la un război fictiv, creat într-un studio.
- Publicitate -
Becali a fost ridicat ieri de poliție ca și cum ar fi fost cel mai mare terorist în viață. Am notat asta drept încă o dovadă a faptului că Țara Paradoxurilor e aici, acum. A faptului că drepturile omului sunt încălcate într-o nesimțire crasă, fără ca stupoarea care exaltă mulțimile să mai poată schimba ceva, în vreun sens, în orice sens. Ca să clarific un aspect: ceea ce a făcut Becali, și anume privarea de libertate a celor care i-au furat mașina, nu e ceva lăudabil, nu e ceva care să-și găsească justificarea în eterna și aș spune primitiva dorință de a ne face, fiecare așa cum știm și vrem, dreptate. Numai că, din nou, pentru a enșpea oară, mă înclin acum cu scârbă și sictir în fața unui circ mediatic întreținut de oameni despre care am crezut, naiv, că se raportează la alte sisteme de valori.
Impulsiv și prea puțin inspirat, Becali i-ar fi agresat fizic pe cei care i-au furat mașina.
Și mai impulsive și mult mai puțin inspirate, poliția, justiția și într-o oarecare măsură și presa au reacționat precum câinii lui Pavlov. Cât de penibil și cât de jenant le curg acum balele pe cazul lui Gigi Becali, notoriu scandalagiu, notoriu personaj public ale cărui ieșiri devin subiecte de pamflet și esență de bășcălie.
Între timp, câteva zeci sau sute de fete sunt scoase din țară, doar Tom și Jerry știu cum, traficate pentru prostituție sau organe. În același timp, în aceeași țară, interlopii fac legea străzilor, a caselor, a cetățenilor cărora le e frică să mai meargă pe stradă. Mutația asta politică și mediatică e mizerabilă prin însuși prețul ei. Unde sunt Puiu Popoviciu, cazul "Doi și-un sfert", unde sunt acordul cu FMI, dezastrul fardat în care ne scăldăm până la gât și-o palmă peste? Unde sunt prea puțin elegantele crize de nervi ale celor care îi numesc pe ziariști "găozari"?"
Mi-ar fi plăcut, mai degrabă, să spun că e un spectacol magistral și să aplaud discret un scenariu de PR din care toată lumea să iasă cu imaginea revigorată, reîmprospătată și curată ca în reclamele ieftine la detergenți care fac "albul mai alb". Probabil că mi-ar fi displăcut mai puțin decât descinderea "în forță" la vila unui om de afaceri care-și face dreptate singur și care acaparează toată atenția publicului.
Pe cât punem pariu că în momentul ăsta sunt scoși din țară trei plămâni și șase rinichi? Dacă au noroc, chiar și o inimă și trei fete care au sub op’șpe ani… Nu de alta, dar sunt prospături pentru rețelele de prostituție de-afară. Pe cât punem pariu că doi interlopi mai vrăjesc doi avocați și-un procuror și că, vorba englezului, in this very moment, au loc o serie de tranzacții imobiliare care depășesc litera legii și despre care nu vom afla în vecii vecilor? E ca și cum am asista la priveghiul fără colivă al simțului realității și al penibilului. A mai auzit careva ceva, orice, despre Popoviciu, despre Sereș, despre mult controversata activitate a DNA, despre dosarele lui Năstase și toate promiscuitățile "democratice"?
Aceasta este cronica unei mizerii anunțate, nu m-a convins. Peste o săptămână nu ne vom mai aminti nimic. Parol!
