De ce se moare pe șosele?

De ce se moare pe șoselele României mai ceva ca pe frontul din Irak? De ce anual, 4.000 de suflete se curăță printre fiarele contorsionate ale mașinilor? De ce România ocupă locul doi în Europa în ceea ce privește accidentele rutiere mortale?

La aceste întrebări am încercat să găsesc răspunsul printr-o serie de articole publicate în ultimele luni în Cuget Liber.

Am plecat de la infrastructura dezastruoasă. Șoselele României nu sunt construite pentru a face față milioanelor de autoturisme, majoritatea drumurilor fiind construite acum zeci de ani, când traficul rutier era de 100 de ori mai scă-zut. Am continuat cu implicarea autorităților statului și am ajuns la concluzia că cei care administrează drumurile patriei nu dau nici doi bani pe măsurile elementare de siguranță rutieră. Îmi povestea Tudorel Dogaru, comisar în cadrul Poliției Rutiere Constanța, câte zeci de persoane au trebuit să-și găsească sfârșitul în macabra curbă a morții de la 23 August sau pe șoseaua din Lazu, până ce directorii de la drumuri să ia niște măsuri. Au pus niște bidoane din plastic și o glisieră metalică între sensurile de mers, niște investiții banale, dar care au stopat accidentele grave în acele zone.

Împreună cu polițiștii, i-am luat în vizor și pe magistrații care tolerează cu o mare lejeritate tot ce înseamnă infracțiuni grave la regimul circulației rutiere. I-am acuzat pe judecători, și legislația deopotrivă, că îi protejează pe indivizii care sunt prinși în repetate rânduri conducând autoturisme fără a avea permise auto sau în stare avansată de ebrietate.

În loc să îi oprească să mai iasă pe șosele, deoarece acești oameni reprezintă pericol public iminent, atât pentru cei din trafic cât și pentru pietoni, magistrații le acordă doar amenzi și îi urechează părintește să nu mai facă. Nici nu apuca să se usuce cerneala pe acel material, că doi frați și-au găsit sfârșitul într-un accident rutier tocmai pentru că șoferul, care nu avea permis, a pierdut controlul direcției din cauza nepriceperii în ale condusului.

Am scris și despre mașinile cu numere bulgărești, care au împânzit șoselele Constanței. Polițiștii se plângeau că cele mai multe infracțiuni - tâlhării, spargeri, furturi - se produc cu ajutorul acestor autoturisme tocmai pentru că nu se află în baza de date a Poliției iar numerele de înmatriculare pot fi reținute foarte greu de potențialii martori. De asemenea, pe aceleași considerente, o treime dintre șoferii mașinilor bulgărești nu dețin permis de conducere. Nu mai punem la socoteală faptul că nu există niciun control din punct de vedere tehnic pentru aceste mașini, care cele mai multe sunt adevărate hârburi.

Am ajuns apoi, împreună cu cms șef Romeo Tecău, șeful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Constanța, la problema școlilor auto și a viitorilor șoferi. Concluziile au fost îngrijorătoare. Cei mai mulți instructori fac figurație, elevii sunt sub orice critică, mai ales la capitolul legislație rutieră. Dau de zeci de ori examen pentru a lua carnetul, iar când promovează sunt dezastru pe stradă. Un astfel de tânăr, care nu împlinise nici două luni de când avea permis, a produs duminică o adevărată tragedie în Constanța. BMW-ul pe care îl conducea cu viteză foarte mare s-a lovit de un stâlp. Șoferul, de 18 ani, a murit. Din păcate, a luat în pământ cu el un alt băiat, de 17 ani, și a băgat în spital, în stare gravă, un copil de 15 ani.

Nu mai vorbesc de vina părinților, care își aruncă odraslele, deși nici mucii nu li s-au uscat la nas, în mașini puternice, bolizi construiți pentru a goni pe șosele cu sute de kilometri la oră. La ce te poți aștepta la un copil de 18 ani în momentul în care îi dai pe mână un BMW cu 200 de cai putere sau un Porsche

Cayenne care prinde 300 km/h? Răspunsul îl găsiți în crucile care străjuiesc b-dul Mamaia sau, mai nou, b-dul Aurel Vlaicu.

Astăzi, vin să mai adaug un element esențial care tolerează și încurajează moartea pe șosele: corupția. Corupția polițiștilor de la rutieră, corupția din instituțiile statului care pun volanul în mână viitorilor criminali. Am evitat să vorbesc despre aceste lucruri pe considerentul că nu au existat cazuri clare în ultimii ani, la Constanța. Însă realitatea ultimelor zile ne creionează un scenariu macabru - o caracatiță a corupției, deghizată în uniformă de polițist, care a prins în tentaculele ei toată încrederea și onoarea unei instituții a statului care ar trebui să vegheze la siguranța cetățenilor. Ba chiar, din contră, a atentat voit și conștient la viața unor oameni nevinovați. Și nu exagerez cu nimic. În momentul în care el, polițistul, l-a prins pe X beat mangă la volan și l-a lăsat să-și continue drumul în contul unei șpăgi, atunci putem spune că omul legii a aruncat în libertate un potențial criminal cu volan în mână. Poate, doi metri mai încolo, individul a băgat în mormânt o familie nevinovată, ce aștepta pe trotuar să vină autobuzul.

Rezoluția de începere a urmăririi penale a celor 36 de polițiști de la rutieră cercetați pentru fapte de corupție, dintre care 11 au fost până ieri în arest, arată cât de putred poate fi sistemul în Constanța, cât de canceroasă poate fi această uniformă de polițist cu chipiul alb. Oare câți oameni nevinovați au pe conștiință acești polițiști, care au călcat în picioare legea pentru a lăsa la volan tot felul de criminali? Cu ce impresii ar rămâne unul dintre acești polițiști dacă s-ar deplasa la un accident rutier și și-ar găsi fratele, sora, mama sau copilul întins pe stradă fără suflare? Iar cel care l-a strivit sub roți ar fi individul pe care el, cu câteva ore înainte, l-a prins aproape în comă alcoolică în timp ce-și conducea mașina și, în loc să-l scoată din trafic, în schimbul unei bancnote s-a făcut că nu îl vede. Cine poartă pe mâini sângele atâtor oameni nevinovați care au murit astfel?

Orice ar spune, orice ar face, Polița Rutieră Constanța va fi urmărită mult timp de această pată de mizerie, care nu i-a acoperit doar obrazul, ci întreaga față și blazonul.