Una dintre primele idei care ne-au fost inoculate în facultate de către Profesor (și îl numesc așa pe cel care, prin operă, profesionalism și intransigență ne-a impus mie și colegilor respect și admirație) a fost interdicția de a prelua sau folosi ideile altora altfel decât marcând clar citatul și arătând sursa. Nu-l puteai păcăli, citise atât de mult încât ar fi zădărnicit orice încercare a studenților de a părea deștepți prin compilarea chiar și unor texte mai puțin cunoscute. În plus, era cea mai gravă infracțiune pe care o putea comite cineva, se pedepsea cu picarea examenului și dizgrația totală.
- Publicitate -
Din păcate, nu și alți profesori au procedat la fel, plagiatul făcând parte din "cultura și civilizația" contemporane. Avem exemple celebre de plagiatori dovediți care au scăpat nepedepsiți, miile de doctorate la universități dubioase din țară sau "de la Chișinău" sunt obținute pe baza unor compilații ordinare, iar educația întru plagiat începe încă de pe băncile școlii, elevii fiind îndrumați chiar de dascăli către site-uri salvatoare ca referate.ro.
În acest context, nu mă miră, dar mă deranjează înclinația unor oameni politici de a prelua pe șest din ideile expuse aici de noi. Am tăcut la prima întâmplare de acest fel, dar, întrucât s-a petrecut din nou, urmez sfatul unei colege de breaslă ("dacă nu scrii despre asta, o să se mai întâmple, degeaba îmi povestești mie!") și relatez abaterile de la corectitudine.
Nu demult, scriam un editorial intitulat "Pistolul și taxa de protecție" în care mă arătam indignată de faptul că însuși primarul, cel care a instituit taxa de liniște pentru a ne proteja de infracțiuni de tot felul, spune că poartă pistol ca să se apere într-un oraș care devine din ce în ce mai periculos. Concluzia era aceea că Mazăre recunoaște implicit inutilitatea taxei respective, iar agenții economici dau banii degeaba.
La două zile după apariția editorialului, candidatul liberal Victor Manea iese public și face o declarație de presă exact pe acest subiect și cu aceeași argumentație.
Și mai recent, am scris un material de opinie intitulat "Contracandidatul", în care îmi manifestam surpriza de a fi descoperit în Cătălin Dancu de la PNG potențial de primar al unui oraș cum e Constanța. În final, îmi arătam speranța că toți candidații vor avea posibilitatea de a ajunge cu mesajul lor la electorat, pentru ca alegerea să fie bazată mai puțin pe notorietate și mai mult pe cunoaștere.
Am avut surpriza de a-l vedea pe Cătălin Dancu la conferința de presă în care și-a anunțat programul electoral, cu un panou în spate pe care trona sloganul său: Contracandidatul.
Nu am ajuns la concepția capitalistă conform căreia orice idee se plătește, dar mi-ar fi plăcut ca ambii candidați să spună "mulțumesc" și să arate public că sugestiile pentru cele două acțiuni electorale le-au luat din "Cuget Liber". Suntem încântați să furnizăm teme și idei pentru campanie, dar așa este corect: puneți ghilimele și arătați sursa! Atât.
