Lansarea candidatului PSD Constanța pentru europarlamentare în două comune din județ m-a făcut, nu știu de ce, să mă gândesc la romanul lui Victor Hugo, "Mizerabilii". Țăranii din Cobadin și Lipnița rămân, de la statura lor, niște mizerabili, în sensul cel mai umil al cuvântului. Niște oameni amărâți, ale căror dureri sunt pământul care, din cauza secetei de anul acesta, n-a mai vrut să dea nimic de-ale gurii, sărăcia și lipsa vreunei speranțe.
Poartă pe chip o tristețe și o amărăciune care fac nota discordantă cu
Jeep-urile din care coboară cu nonșalanță reprezentanții Consiliului Județean Constanța și mai marii PSD-ului. Cui să se plânga ei? Ăstora care, o dată la patru ani - și chiar și atunci, o fac dintr-o falsă preocupare, împinși doar de nevoia votului - descind, cu surogatul lor de modestie, în plină foame? Ăstora care, în afară de promisiuni îndrăznețe, care frizează aberația, nu știu decât să-și consolideze statutul de "baștani"?
Câtă nerușinare! Cât dezinteres! Mizerabilii nu dau bine la studiile de la Cambridge și nici nu se asortează cu universitatea din Londra. Nu se asortea-ză nici cu ceasurile și mașinile social democraților, cu simulacrele electorale revărsate la ceas de seară peste muritorii de foame din comunele constănțene.
De la nivelul lor, de acolo de pe scenă, președintele CJC și social-democrații rămân doar "sărmanii" naufragiați ai României de astăzi, aceia care, în niciun caz, nu o să ia de la bogați ca să dea săracilor, că doar n-o să-și rupă de la gură! Țăranii, această Cenușăreasă a lui 2007, multiplicată până la refuz în Lipnița și Cobadin, așteaptă în zadar ca "don’șoara Cristina" să le aduca zile mai bune. Mi-e milă de acești bieți mizerabili mințiți de mizerabilii mai mari.
- Publicitate -
