Știți bancul cu Moș Crăciun și copiii somalezi? Moșu’ merge la copiii somalezi de Crăciun, dar înainte de a le oferi cadourile nu poate să-și reprime uimirea și îi întreabă: "De ce sunteți așa de slabi, copiii Moșului?". Moment în care copiii somalezi răspund triști, resemnați: "Pentru că nu mâncăm, Moș Crăciun". Răspunsul Moșului: "Ei, bine, cine nu mănâncă, nu primește jucării". Hahaha. Cam sadic, nu-i așa? Așa ziceam și eu.
- Publicitate -
Cam același lucru, dar păstrând proporțiile, mi se pare că este și programul propus de Guvern, simulacrul acela numit, fantezist, "Prima casă". Măsura vine, ca toate celelalte inițiative ale acestui Executiv bolnav, măcinat de intrigi mărunte și tensiuni majore, să confirme prostia dusă la paroxism și nesimțirea care stă tolănită, la soare, pe toate drumurile, în mai toate ministerele. Cum să ieși în față cu un proiect care, fără nicio îndoială, n-are nicio legătură cu viața CONCRETĂ a celui care NU visează să plătească, în 25-30 de ani, de trei ori valoarea unei case?
Noi nu ne permitem "luxul" ideilor generoase, al soluțiilor viabile. Avem, în schimb, acces nelimitat la vise, la aberații, la pura ficțiune din care rar, prea rar părem a ne trezi. Fără nicio cădere în real, suntem doar spectatori comozi și ironici la propriul film cu proști. Sigur, ați putea crede că e o dramă abstractă. Ei cu ei, noi cu noi, fiecare cu ai săi.
Și că, tinerii avuți care își permit să achite, pentru un credit de 50.000 de euro, o rată de 297 de euro pe lună, timp de 25 de ani (în condițiile în care trebuie, totuși, să facă dovada unui venit minim pe familie de 595 de euro), la capătul cărora vor putea spune, în sfârșit, "avem și noi casa noastră", cresc ca ciupercile după ploaie.
Mă îndoiesc că programul Guvernului Boc va avea oare ce succes. Mă îndoiesc că acești tineri vor prefera varianta agoniei pe timp lung în aceeași țară în care Ministrul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale, sărman posesor al unei vile de lux în zona rezidențială a comunei Popești-Leordeni, ocupă, în actualul mandat, o "cutie de chibrituri" de 224 metri pătrați și pentru care plătește "colosala" sumă de 548 de lei lunar. Vorbim, totuși, de o casă din centrul capitalei, o modestă locuință de serviciu pentru săracul băiat bogat. O locuință RA-APPS. Pentru, repet, ministrul Solidarității sociale. Asta, da, solidaritate, nimic de zis.
Lăsați tinerii să agonizeze în sedii de bancă mobilate cu funcționari tâmpiți, impuneți o sută de criterii, ca să fiți convinși că programul "Prima casă" este și prima țeapă și canalizați-vă toate, dar toate energiile în vederea concretizării eșecului. N-am să spun că ne confruntăm, din nou, cu blestemul balcanic. În actualul context, n-ar fi decât un bla, bla, bla. Și, din nou, bla.
În țara în care demnitarii fac eforturi să supraviețuiască, târându-și greutățile de azi pe mâine în vile de sute de metri pătrați, în care se pot plimba lejer cu bicicleta în casă și cu bărcuța în cadă, plătind, însă, niște chirii lunare derizorii, nu există nicio speranță pentru ca un tânăr (dar tânăr, nu om de afaceri de 50 de ani care are relații de… bună înțelegere cu miniștrii) să beneficieze, totuși, de o primă și ultimă casă. Și, oricum, până vor termina de plătit ratele, peste zeci de ani, vor constata că au pus umărul la schimbarea la casă a României. Căci de schimbarea la față nu poate fi vorba. Din păcate…
