Tom și Jerry pentru tâmpiți

Am spus-o și cu alte ocazii: nu (mai) avem niciun proiect politic autentic, care să nu presupună un compromis scabros. Bunul simț e în moarte clinică. Decența națională e pe sfârșite, lichidare de stoc. Mai avem puțin și o dăm gratis. Sau, și mai bine, "de pomană, mamă soacră!", vorba lui Spirache din "Titanic vals".

Nimic nu mă dezgustă mai mult decât zbaterea asta chinuită de dinaintea alegerilor. Și ori de câte ori mă întreabă cineva "ei, ce mai e nou în campania asta?", primul impuls este acela de a răspunde "same old, same old". Dar după o minimă reflectare îmi spun că lenea n-ar trebui să mă determine să dau replica asta. Nu, domnule, nu sunt toate la fel! E mai rău. Din ce în ce mai rău. Trăim, astăzi, în desene animate, o serie unicat, creată pentru tâmpiți. Doar că, în desenele noastre, Tom și Jerry nu se vor mai împăca niciodată. Unul de-o parte, etern victimizat, tolomac și credul, iar celălalt, prostituat și vulgar, nereciclat și fără credibilitate.

Și în zbaterea asta chinuită a platformei ideologice care geme să moară îmi amintesc, pentru a nu știu câta oară, de puloverul destrămat al lui Petre Roman care, surprize-surprize!, s-a multiplicat până la refuz, până acolo unde, oriunde ne-am întoarce privirea, nu vedem decât figurile cenușii ale fostului regim sau, în cel mai bun caz, pe discipolii acestora.

Cine sunt eu să judec? Dar cine sunteți, figuranții de toată jena, ca să mințiți acum, așa cum ați făcut-o din decembrie ‘89 și până-n prezent, cu aceeași nesimțire pe care nu mai faceți eforturi s-o mascați? Cine sunteți voi, ca să amăgiți un muritor de foame și de vis că de data asta n-o să pățească la fel, că o să fie altfel decât a fost până acum, în simulacrul ăsta democratic și imatur, pentru care Brucan a fost înjurat, vinovat fiind pentru că l-a prezis? Cine sunteți voi, ca să desemnați în calitate de candidați la Parlamentul European un snop de politicieni de doi lei și cincizeci de bani? Aaaa, da… era să uit! Cum aș putea?! Sunteți băieții cu școală multă și diplomație la purtător, care aplică terapii post decembriste cu medicamente și creme în care nici ei nu mai cred. Sunteți candidații retrași, premierii scoși ca iepurașii din joben, miniștrii cu palincă și cârnați, proprietari de conace și ouă pe care le numărați cu nerv în așteptarea deciziei de neîncepere a urmăririi penale.

Privitul în altă direcție și arătatul cu degetul. Amnezia ipocrită și falsa resuscitare democratică, liberală, pedelistă, pesedistă. Restul nici nu mai contează. Acestea sunt simptomele bolii care ne macină. Astea sunt, înainte de alegerile europarlamentare și prezidențiale, multiplele plăgi ale națiunii.

Nu pot să nu mă întreb: mai există imaginar colectiv? Dar memorie? Și dacă da, să fi fost uitate toate idealurile acelui oribil decembrie? Și dacă nu, atunci de ce tot băieții ăștia cu iz de naftalină ne conduc? Reciclați, băieți, reciclați! Și dezbrăcați-vă naibii de puloverele alea!

PS: Scuzele mele și eterna recunoștință față de personajele de desen animat care mi-au făcut copilăria mai frumoasă, Tom și Jerry.