Prezent joi, 6 decembrie, pe scena Casei de Cultură din Constanța în producția Teatrului de Comedie București - "O scrisoare pierdută", Marcel Iureș l-a întruchipat pe inamicul politic Nae Cațavencu, în viziunea regizorală a lui Alexandru Dabija.
- Publicitate -
Maestrul Iureș este simbolul actorului român care se întâlnește din ce în ce mai rar: modest, dar care, prin mesajul său, te face mândru că-i ești compatriot. Oarecum zgârcit în cuvinte, ca dovadă că rareori apare în presa românească, lăsând loc jurnaliștilor
să-i descopere "isprăvile" în distribuții impresionante, peste ocean, joi seară, constănțenii au avut șansa de a-l descoperi într-un rol comic.
- Într-un recent interviu acordat Pro Tv Magazin, ați afirmat că dvs. trăiți într-o țară, iar guvernul României în cu totul altă țară. De ce?- Păi, asta e evident pentru toată lumea, nu numai pentru mine. A părut că e mai proaspătă și mai importantă senzația asta pentru că am zis-o eu, dar se întâmplă. Nu se cuplează gândurile astea în capul meu. Pot pleca oricând, pu-tem pleca oricare dintre noi, lumea pleacă să lucreze la căpșuni, plecăm să ne facem operații la Viena, în America, să ne punem dinții în Franța sau în Germania, să facem filme. Vin ei încoace! Suntem liberi, dar problema este în altă parte. Avem treabă în țara noastră, dar ni se dă peste mână foarte multora. Cam asta e ideea. Vorbesc de competență, de oa-menii care chiar sunt cu inimă și au sentimentul că datorează ceva acestui pământ, strămoșilor, copiilor, nepoților și strănepoților.
- Și credeți că avem puterea să răsturnăm ce se petrece acum?
- De unul singur nu se poate. Niciunde în lume nu se poate face nimic de unul singur, decât gălăgie, eventual. Viața dintotdeauna a însemnat colaborare socială, so-cietatea… Neamul acesta la un loc a pus umărul și a biruit, a izbândit. Biruința poate să fie o izbândă. A birui înseamnă că învingi ceva, iar când izbândești înseamnă că te birui chiar pe tine.
- Când vă doriți o clipă de liniște, unde alegeți să vă regăsiți?
- La munte, la mine în România. Că tot este acum un curent cum e România ta, a noastră, a tuturor. Vorbesc de campania aceea radio "Cum e România ta?". Cum să fie, dom’le, nu se vede cu ochiul liber? Avem treabă multă, în sensul că sunt atâtea de făcut în țara asta lăsată de izbeliște. Avem datorii față de acest pământ, să nu ne mai batem joc de el.
- Să înțeleg că-i mai acordați o șansă României?
- Oho, încă multe, dar partea proastă e că se pune praf peste ele…
- În acest context, ce mesaj are românul Marcel Iureș pentru compatrioții lui?
- În primul rând, cred că ar trebui să ne gândim la noi înșine, fiecare la el în casă, pe ogorul lui, în pădu-ricea lui, în curtea lui acolo să facă curat, să se ierte, să își mărturisească, să mintă mai puțin, să ajute mai mult, să înșele mai puțin și să vedeți cum se luminează viața.
- În serialul "În derivă", proiect al studiourilor HBO, inter-pretați rolul psihoterapeutului Andrei Poenaru. Aveți personal un psiholog?
- Nu. Nici psiholog, nici duhov-nic. În schimb, am citit foarte mult pentru a pregăti acest rol, am vorbit cu oameni de specialitate, și de aici, și din străinătate. Mai am trei sezoane cu HBO, pe lângă acestea două. Rămâne să mai calculeze și ei, să se uite și în pungă, dar și în piață, pentru că nu se ia o hotărâre de pe o zi pe alta. Mi s-a părut important să începem așa ceva în România, pentru că acest proiect este o formă de pionierat și mai sunt câteva. De fapt, pionieratul nu se termină niciodată, niciunde în lume. Am simțit că era necesar să suflăm un pic peste pudoarea asta falsă, peste senzația că ești bolnav dacă ești nefericit, că nu ești iubit sau nu iubești așa cum propovăduiește Biblia, fie moralistul, fie filozoful, fie mama. Nu trebuie să te consideri bolnav. Nu e o rușine!
- Aveți planuri pentru o nouă participare într-o distribuție internațională?
- Am primit câteva scenarii pe care le parcurg, însă, deocamdată, simt că am treabă acasă, în România.
