Personalitate-reper
a culturii naționale, actorul Virgil Andriescu a cinstit meseria pe care a
făcut-o, ba mai mult, i s-a dedicat cu devotament o viață întreagă, iar scena
de pe care a adus bucurie spectatorului constănțean a găzduit vineri, 13 mai, sărbătoarea
lansării cărții sale autobiografice intitulate, cu ușor iz autoironic, „O viață
așa cum s-a nimerit”.
Evenimentul cu și despre Virgil Andriescu a prilejuit
comunității culturale constănțene reîntâlnirea în sala Teatrului Național de
Operă și Balet „Oleg Danovski”, pentru a omagia gloria artistică a celui care a
deținut și funcția de director, timp de doi ani (1998-2000). Alocuțiunile
invitaților, dar și montajele (datorate actorului Dan Cojocaru) din filmele sau piesele în care a jucat Virgil
Andriescu de-a lungul carierei sale au alcătuit un context cu o specială
încărcătură emoțională.
„Prin această
carte, el este eroul propriei sale vieți”
Apărută într-un format atipic, datorită faptului că a
fost concepută ca un volum-album, având drept consilier editorial pe
teatrologul Anaid Tavitian, cartea a presupus un travaliu, o zbatere din partea
lui Virgil Andriescu despre care conf. univ. Aurelia Lăpușan, în calitate de
co-autor, afirma: „A fost un neliniștit, un nemulțumit dornic să se prezinte așa
cum se știe el. Acum, prin această carte, el este eroul propriei sale vieți. El
încearcă să ne arate nouă nu doar succesul, gloria, pe care le-a avut pe scenă
sau în film, dar cine a fost el, cu bune și cu rele, cu iubiri și cu
dezamăgiri, cu trădări, toată viața lui plină de pasiuni, de călătorii. Un om
foarte complex, pe care îl descoperiți citind această carte cu un număr record
de fotografii, oferite de toți cei care l-au cunoscut”, a adăugat Aurelia Lăpușan.
Aflat pe scenă alături de sărbătorit, directorul
Bibliotecii județene „I.N. Roman”, Angelo Mitchievici, remarca, în prezentarea
cărții, îmbinarea patosului dintre viața scenei și cea reală, de zi cu zi.
„Pentru că această carte de memorii, cu un titlu care este jucat în registrul
modestiei – «O viață așa cum s-a nimerit»... nu este tocmai cum s-a nimerit, ci
și cum s-a construit, această viață având o intensitate pe care un actor o duce
cu sine. Capacitatea de a trăi nu oricum, ci la intensitatea pe care o
presupune personajul, nu este puțin lucru și nu se ajunge ușor la aceste
temperaturi înalte ale afectului, interiorizării. Într-un anume sens, scena
traversează viața obișnuită și invers, viața obișnuită este investită, este
sublimată estetic, artistic în unele scene. Sunt multe întâmplări într-o viață
foarte plină, o viață intensă, care într-un fel nu este ordonată, iar apariția
hazardului joacă un rol fundamental”, a declarat Mitchievici, adăugând plăcerea
de a fi descoperit la Virgil Andriescu un nou rol, acela de scriitor, recomandând
astfel lecturarea cărții... „pentru că și acest rol îl joacă foarte bine”.
Venită special de la Buzău pentru a fi alături de
sărbătorit, actrița Agatha Nicolau, al cărei rol în viața lui Virgil Andriescu
a fost providențial, ei datorându-i-se parcursul existențial, mărturisea:
„Întâmplarea a făcut ca o puștoică de 16 ani să-l ia de pe bulevardele Bucureștiului
și să-l împingă pe ușa Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. Și
bine a făcut puștoaica... Virgil Andriescu își face astăzi un fel de închinare
în fața publicului. Își închină viața tuturor celor care l-au iubit sau nu, dar
care l-au văzut mereu ca un actor minunat”.
Doi dintre actorii care îi datorează lui Virgil Andriescu
lansarea pe scena de la Constanța – Nicodim Ungureanu și Lana Moscaliuc – au
rememorat începuturile, alături de o trupă de mari actori, precum Ileana
Ploscaru, Diana Cheregi, Lică Gherghilescu, Vasile Cojocaru. „Eu și Moscaliuc
l-am iubit enorm pentru spectacolele pe care le-am făcut la vremea respectivă.
Regret că nu sunt astăzi alături de Virgil Andriescu și studenții de la facultatea
de aici, pentru a-l cunoaște pe cel care a făcut mari spectacole pe această
scenă. Nu văd pe nimeni de la Consiliul Județean, nu văd pe nimeni de la
Primărie...” reclama actorul Nicodim Ungureanu. Reamintim că Virgil Andriescu este cetățean de onoare al
județului Constanța, titlu conferit în septembrie 2020. În același an, la Gala
Premiilor Gopo, Virgil Andriescu a fost distins cu Premiul pentru întreaga
carieră, un trofeu pe care l-a primit cu infinită emoție și recunoștință pentru
toți cei care i-au fost alături în carieră, mulți dintre ei dispăruți.
„Momente
patrimoniale care trebuie fixate în cărți”
Prezență discretă, așa cum a trăit toată viața din
spatele cortinei, teatrologul Anaid Tavitian mărturisea că simte că iubirea și
căldura cu care a fost primită în teatru în urmă cu decenii se simte datoare să
o întoarcă acum prin tot ceea ce scrie. „Pentru că așa m-au învățar profesorii
mei, așa m-au învățat mentorii mei, regretații Georgeta Mărtoiu și Romeo
Profit, că profesia noastră este aceea de cronicari modești la curțile unui
împărat foarte important, și anume TEATRUL, și că avem datoria morală, sufletească
și civică de a nu lăsa să se piardă nimic din avuția acestei împărății
fabuloase și care este slujit de niște oameni al căror suflet este cât Marea
Neagră de mare. Și unul dintre ei este Virgil Andriescu. Tot ce am scris în
această carte este din tot sufletul. Sunt lucruri pe care le-am trăit, am fost
martor la acele evenimente și a acelor creații pe care le consider de-a dreptul
patrimoniale, care au însemnat foarte mult pentru istoria teatrului, în
general, și nu numai pentru teatrul constănțean. Din păcate, arta teatrului și,
în general, cea a spectacolului este una fulgurantă. Și de aceea e bine ca
toate aceste momente patrimoniale să fie fixate în cărți”, mărturisea Anaid
Tavitian, adăugând că lui Virgil Andriescu i se datorează și apariția monografiei
„Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii”, scrisă împreună cu Georgeta Mărtoiu și
prefațată de Aurelia Lăpușan . O carte care fixează în paginile ei 50 de ani de
istorie teatrală la Constanța, istoria primei instituții profesioniste de
spectacol de la malul mării, care a fost Teatrul de Stat, din care s-au născut
mai apoi Teatrul Liric, actuala Operă, Teatrul de revistă Fantasio, Teatrul de
păpuși, chiar și formația de muzică populară „Brâulețul”.
Emoționat dincolo de cuvintele care nu-și mai încăpeau ca
sens, Virgil Andriescu a retrăit bucuria aplauzelor îndelungi ale celor prezenți
în sala Teatrului „Oleg Danovski” nu numai pentru a-i fi alături, dar mai ales
pentru a-i dovedi că prețuiesc cariera și tot ceea ce el a dăruit de-a lungul
vieții sale artistice.
Deși copleșit de încărcătura emoțională a evenimentului,
Virgil Andriescu a ținut să facă o mărturisire: „Când pregăteam spectacolul
acesta i-am arătat lui Dan cartea mea de muncă. Cum am fost actor 22 de ani,
cum am fost actor la Teatrul Odeon 15 ani cum au fost actor aici vreo doi ani
jumate și m-au dat afară și în tot timpul acesta m-am luptat ca teatrul să aibă
un nume. Se numea Teatrul de Stat, la un moment dat era Metamorfoze, Teatrul
Dramatic. Nu știu dacă a fost o inspirație i-am zis Teatrul Ovidiu. Și m-am dus
la primarul de pe vremea aceea (Gheorghe Mihăieș), pentru că teatrul ținea de
Primăria Constanța, i-am făcut o cere, eu am început să semnez toate actele cu
Teatrul Ovidiu, cu ștampilă. Când am ieșit la pensie de aici, celălalt director
– Lică Cojocaru, am constatat că teatrul se numește așa prin ordonanța cutare
pus pe cartea de muncă Teatrul Ovidiu. Nu înțeleg de ce acum și de ani de zile
i se spune Teatrul de Stat Constanța. Dacă îi spui Teatrul Ovidiu oriunde te
duci în România știe că ești constănțean. Nu înțeleg de ce nebunie aceasta! Eu
nu mai am putere să mă lupt, dar dvs., care sunteți aici, puteți să faceți ceva
pentru ca acest teatru să aibă o identitate”, a mai spus sărbătoritul.
În finalul evenimentului, Virgil Andriescu a ales să ofere publicului său câteva versuri din „Cântecul busuiocului” de Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele.
„Busuioc la naştere/Busuioc la moarte/Floare de tristeţe/Floare de noroc
Doamne cum încape/Viaţa noastră toată/Între două fire/Mici de busuioc”.