Ziua Internațională a Poeziei (21 martie) a fost omagiată, de-a lungul acestei luni, cu poezia "Scrisoare", aparținând lui Emil Brumaru. Scrisă de autor cu stiloul încărcat cu cerneală neagră, pe o filă velină de format A4 și culoare albă (acum ușor îngălbenită), poezia este semnată, dar nu este datată.
Păstrat în condiții foarte bune, manuscrisul a fost donat Bibliotecii Județene Constanța în anul 1975 de către conducerea revistei "Tomis". Ionel Alexe, bibliograf, bănuiește că poezia a fost trimisă de Emil Brumaru, spre publicare, revistei de cultură constănțene, cel mai probabil la rugămintea redacției.
Poezia a fost inclusă de poetul ieșean în volumul "Ruina unui samovar" (1983, Cartea Românească), cu mențiunea anului scrierii ei: 1968. Prin urmare, poezia nu putea ajunge în redacția "Tomisului" decât în perioada ’68 - ’75. Poezia nu a apărut în paginile "Tomisului". Motivele? Se fac presupuneri. O paranteză: numărul din iunie 1971 al revistei conține o altă poezie a lui Emil Brumaru: "Cântec naiv". (Nota bene: Brumaru a pus titlul "Cântec naiv" la mai bine de 20 de poeme diferite.) Există și o versiune mai lungă a poeziei "Scrisoare", publicată în 1998, în volumul "Dintr-o scorbură de morcov" (editura Nemira), versiune intitulată "Epistolă reîntregită".
Emil Brumaru s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1939, în localitatea Bahmutea din Basarabia. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași. După absolvire, a fost medic, timp de 12 ani, în localitatea Dolhasca, din județul Suceava. În anul 1975 a renunțat brusc și definitiv la medicină, s-a stabilit la Iași și a devenit scriitor cu normă întreagă. A debutat editorial în 1970, cu "Versuri", la editura Albatros. A publicat peste 15 volume originale și câteva antologii. Dintre multele premii primite de Emil Brumaru de-a lungul anilor, menționăm: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1970), Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" (2001), Premiul de Excelență al Festivalului "George Bacovia" (2005).