Mormântul descoperit în urmă cu 35 de ani de arheologii constănţeni Constantin Chera şi Virgil Lungu are o valoare inestimabilă, acesta putând fi încadrat cronologic în epoca lui Constantin cel Mare, până la începutul veacului al V-lea p. Chr. Din păcate, timp de mulţi ani, el a stat îngropat în buruieni, fără a i se acorda mare atenţie.
În prezent, în acest loc, este un adevărat furnicar. Reporterii cotidianului nostru au văzut cu propriii lor ochi în ce ritm se lucrează. Dis-de-dimineaţă, muncitorii îşi încep treaba. Fiecare face câte ceva, unii sapă pe unde mai este nevoie, alţii cară pământul, se taie diferite materiale de construcţii, se aranjează ce este nevoie. Pe scurt, se munceşte. Toată lumea are echipamente de protecţie şi lucrează pentru ca mormântul Hypogeu, care este singurul cavou pictat de o asemenea anvergură, să poată fi admirat din anul 2024 atât de constănţeni, cât şi de turişti. Practic, reabilitarea unui astfel de monument istoric ne-ar pune, cumva, pe harta lumii, pe aceeaşi linie cu alte zone ale romanităţii în care se păstrează şi sunt puse în valoare astfel de monumente. Altfel spus, toate aceste lucrări au ca scop evidenţierea acestui vestigiu al lumii antice, al romanităţii din Tomis.
Din motive de securitate, nu se va putea vizita mormântul original
Referitor la stadiul actual al lucrărilor, Emilian Ţiglea, coordonatorul pe partea de conservare a mormântului Hypogeu ne-a declarat următoarele:
„Prelevăm probe, observăm monumentul, până intrăm, pentru că aici este vorba de o conservare ştiinţifică. Vrem să scoatem monumentul în evidenţă. Lucrările se desfăşoară în colaborare cu Ministerul Cultelor, iar cercetarea a început în luna iulie, se face observarea in situ. Vă putem spune că monumentul a rezistat foarte bine până acum, iar pictura este intactă, nu s-a mai degradat”.
Întrebat despre mormântul pictat Hypogeu, directorul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Aurel Mototolea, a precizat că reabilitarea acestuia este un proiect implementat de Consiliul Judeţean Constanţa. „Noi nu avem mari atribuţii acolo, decât în măsura în care se solicită anumite informaţii ştiinţifice. Avem un om în colectiv, acolo, şi ne interesăm mereu de mersul lucrurilor. Este un pas logic, mai ales că, ulterior, ar urma să fie dat în administrare către noi şi atunci trebuie să ştim ce se întâmplă acolo. Ritmul de lucru este bun, se respectă planul iniţial. Din păcate, nu se va putea vizita mormântul original, din motive de securitate, pentru că s-ar produce un disconfort pentru monumentul în sine, pentru pictura parietală. Acolo vor fi instalaţii de climatizare, va fi un mediu controlat şi orice intervenţie exterioară ar perturba acest mediu şi ar avea repercursiuni asupra mormântului. El va putea fi văzut prin intermediul unor panouri informative instalate în sala expoziţională, prin ecrane pe care vor rula filme de prezentare şi vor fi, probabil, camere care vor reda imagini live din interior şi vor fi proiectate pe un ecran. Eu cred că, la cum decurg acum lucrările, sfârşitul anului poate însemna şi finalizarea proiectului şi va fi vizitat începând de anul viitor”, a declarat directorul, pentru „Cuget Liber”.
Pe toţi pereţii sunt reprezentate mai multe chenare rectangulare simple
Pentru cei care nu ştiu, acesta este un monument de o valoare cu totul ieşită din comun: o cameră funerară cu pictură murală. Măsurătorile au arătat că acest cavou familial are planul dreptunghiular (dimensiunile interioare 2,80x2,30x2,05 m) şi este prevăzut cu un culoar de acces.
Ceea ce conferă acestui lăcaş o valoare cu totul deosebită este realizarea artistică a interiorului. Astfel, peste tencuiala care acoperă în totalitate materialul de construcţie, a fost pictată în tehnica „a seco“ o amplă suită de reprezentări antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe. Precizăm de la început că întregul monument a fost pictat urmărindu-se o compartimentare specifică (arcade, pereţi, boltă). De asemenea, pe toţi pereţii complexului funerar sunt reprezentate mai multe chenare rectangulare simple. Trecerea de la pereţi la boltă este marcată de o bandă continuă cu ove. Pe peretele de sud, deasupra intrării în cavou, este pictată în manieră naturalistă o scenă cu patru porumbei, încadraţi de un decor vegetal, care sorb apă dintr-o cupă. La rândul său, peretele vestic comportă un bogat decor zoomorf şi fitomorf, constând din două scene în care sunt pictate patru potârnichi, dintre care două se adapă din acelaşi tip de cupă, iar celelalte ciugulesc în preajmă, şi un iepure care mănâncă struguri dintr-un coş răsturnat.
Peretele estic înfăţişează doi păuni care ciugulesc dintr-un coş cu fructe, iar vegetaţia este sugerată prin câteva plante şi arbori. Mai departe, bolta întregului edificiu prezintă un decor fitomorf continuu, arabescul vrejurilor delimitând câmpuri în interiorul cărora sunt înscrise alte plante stilizate. Culorile utilizate mai frecvent sunt roşul şi negrul, precum şi galbenul, albastrul, verdele şi albul.
Puţin mai încolo, în interiorul cavoului, aflat sub nivelul actual al solului, au fost depuse în sicrie de lemn corpurile a patru morţi în poziţie întinsă, orientate cu capul către vest şi cu mâinile întinse pe lângă corp, după ritualul specific epocii. La acestea se adaugă câteva schelete, adunate de la o primă fază de depuneri funerare, descoperite în stânga intrării, şi altul, de copil, depus într-o amforă spartă, în dreapta.
