La slujba de astăzi, preoții fac cunoscută profeția lui Hristos despre sfârșitul lumii, amintind că sensul vieții este veșnicia. Oamenii de la țară nu muncesc în această zi, de teamă să nu rămână fără grâne sau fără animale.
- Publicitate -
Preoții dau citire în timpul slujbei două pilde istorisite de Iisus discipolilor săi pe drumul înspre Ierusalim - parabola celor zece fecioare și parabola celor zece talanți.
"Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înțelepte. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele, întârziind, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: «Iată, mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui! » Atunci s-au deșteptat toate acele fecioare și au împodobit candelele lor. Și cele fără de minte au zis către cele înțelepte: «Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre». Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi». Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit și celelalte fecioare, zicând: «Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!» Iar el, răspunzând, a zis: «Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului». ( Matei 25, 1-13).
Hristos ne îndeamnă, astfel, să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că ziua sfârșitului vieții este necunoscută.
Pilda talanților ne arată cât de importantă este înmulțirea darurilor noastre prin faptele cele bune puse în slujba aproapelui nostru.
"Și mai este ca un om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui și a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele. Și apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: «Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei». Zis-a lui stăpânul: «Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău».
Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: «Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei». Zis-a lui stăpânul: «Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău».
Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: «Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat. Și temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău». Și răspunzând stăpânul său i-a zis: «Slugă vicleană și leneșă, știai că secer de unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă. Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților». (Matei 25, 14-30)
