Duminica Cincizecimii, numitã în popor ºi Duminica Rusaliilor, este sãrbãtoarea anualã a pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinþii Apostoli, aºa cum ni se istoriseºte în cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament. Acest eveniment, care are loc la 50 zile de la Învierea Domnului, încheie descoperirea faþã de lume ºi de creaþie a lui Dumnezeu, prin Mântuitorul Iisus Hristos, ºi întemeiazã Biserica. Conform Tradiþiei, în zilele urmã-toare marilor Praznice Împãrãteºti sãrbãtorim persoanele care au slujit ca instrumente în iconomia mântuirii sau care au avut un oarecare rol în desfãºurarea acesteia. De aceea, luni, a doua zi dupã Rusalii, prãznuim Sfânta Treime, plinãtatea dumnezeirii.
- Publicitate -
Este greºitã credinþa popularã con-form cãreia sãrbãtoarea Rusaliilor ar þine trei zile, deoarece ea se ser-beazã numai în Duminica Cincizecimii, singurul Praznic Împãrãtesc care þine trei zile fiind Învierea Domnului.
Rusaliile reprezintã cea mai veche sãrbãtoare creºtinã, fiind prãznuitã încã de pe vremea Sfin-þilor Apostoli, aºa cum amintesc: Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Apostol Luca, Sf. Irineu, Tertulian, Origen, Sf. Epifanie, canonul 20 al Sinodului I ecumenic. Pânã la sfârºitul secolului IV ºi începutul secolului V, Cincizecimea era o dublã sãrbãtoare: a Înãlþãrii Dom-nului ºi a Pogorârii Sfântului Duh.
Originea popularã a Rusaliilor
Se spune în popor cã Rusaliile au fost niºte femei care, cu ajutorul multor buruieni, vindecau bolile, niºte babe hidoase, care zboarã prin aer în ziua de Rusalii. Ele sunt înarmate cu tot felul de unelte tãioase ºi frigãri ascuþite, cu care-i pedepsesc pe toþi cei care muncesc în zilele lor. Ele îi schilodesc, le scot ochii ºi-i asur-zesc pe cei care nu le respectã. Alþii spun cã Rusaliile sunt trei fete mari, de pe vremea lui Alexandru-Împãrat. Având Alexandru o sti-cluþã cu apã vie, din care a dat calului sãu sã bea, spre a nu mai muri niciodatã, cele trei fete care se aflau la curtea lui au bãut ºi ele din acea apã, fãcându-se astfel nemuritoare. Astãzi sunt gârbovite de bãtrâne, dar tot fecioare sunt. Ele cântã ºi joacã în anumite zile ale anului, pe la rãspântii. În aceste zile oamenii se feresc a lucra, cãci zânele îi vor schilodi. Rusaliile îi pocesc pe oameni ºi prin interme-diul obiectelor lãsate noaptea afarã, pe care a doua zi oamenii le ating.
Rusaliile se serbeazã ca sã nu-i plesneascã ceva, cãci sãtenii cred cã acel lovit de Rusalii de vreo boalã nu se mai scoalã. Se povesteºte cã un om s-a apucat sã lucreze în lunea Rusaliilor. Culcându-se la amiazã, l-au apucat în vis Rusaliile. I se pãrea cã sunt trei femei, îmbrãcate în alb, care-l luarã la joc, apoi se apucarã sã-l întindã ºi sã-l trânteascã. Aºa l-au muncit pânã l-au trezit.
Un bãiat a sãpat în ziua asta ºi pe la nãmiezi a început sã sarã, sã strige, a înnebunit ºi azi e tot cam nebun.
O femeie n-a þinut Rusaliile ºi, cãtre searã, toate raþele din curte au început sã joace ca dupã lãutari. A trebuit sã le taie, cã nu mai încetau jocul.
Un om, lucrând în deal la niºte porumb, luni în ziua de Rusalii, a început sã joace, sã strige ºi sã cânte ca un nebun. Oamenii care se gãseau prin apropiere abia l-au putut aduce legat în sat, cãci parcã era un smintit. A doua zi i-au jucat cãluºarii ºi i-au strigat: "Hãi! hãp! hãp! Din Rusalii sã se scoale, din cãluº sã saie-n sus!" ºi altele. El, spune ºi acum (cãci sunt vreo zece ani de-atunci) cã i s-au arãtat în somn niºte fete, care i-au zis cã, dacã n-o juca la anul viitor în cãluº, nu-l mai lasã, cã-l omoarã. În anul urmãtor a fost în cãluº ºi a scãpat de boalã. Zilele Cãluºului încep în ziua a cincizecea dupã Paºti (Sf. Treime) ºi þin nouã zile.
