În prima vineri după Paşte, Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Sărbătoarea aminteşte creştinilor de o minune săvârşită de Maica Domnului, în secolul V. De Izvorul Tămăduirii, în biserici are loc slujba de sfinţire a apei. Agheasma este băută dimineaţa, pentru a întări trupul şi sufletul, scrie tvrinfo.ro
Minunea s-ar fi petrecut în secolul V, când Fecioara Maria s-a arătat viitorului împărat bizantin Leon într-o pădure din apropierea Constantinopolului şi i-a arătat un izvor cu apă tămăduitoare care i-a redat vederea unui orb şi a vindecat pe mulţi bolnavi. Ajuns împărat, Leon a construit pe acel loc o biserică închinată Fecioarei Maria şi care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Apa izvorului l-a vindecat de o boală grea şi pe împăratul Justinian, care a ridicat drept mulţumire o biserică şi mai mare. Biserica există şi astăzi la Istanbul şi păstrează în subsol izvorul cu apa căruia s-au vindecat mulţi bolnavi, şi aici se adună mii de pelerini în fiecare an.
Izvorului Tămăduirii, spune Biserica, este o preînchipuire a Maicii Domnului, Izvorul cel viu al mântuirii noastre.
În această zi, în toate bisericile au loc slujbe de sfinţire a apei, sau agheasma – un termen de origine greacă care însemnă deopotrivă şi lucrarea de sfinţire a apei şi rezultatul ei, apa sfinţită.
Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămăduirii
Dimineaţa, credincioşii obişnuiesc să meargă la biserică, la slujba de sfinţire a apelor, iar apoi preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată, Agheasma Mică, şi cântă troparul:
„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.
În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare rostit de preot are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.
Credinţa mai spune că dacă se bea apa sfinţită în această zi, oamenii se înzdrăvenesc şi sunt protejaţi de boli pentru întregul an.
Gospodarii aruncă apa sfinţită şi peste vite de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.
Cu apă sfinţită se stropesc grădinile şi livezile pentru a avea un an bogat, şi pentru a proteja recoltele de efectele grindinei.
În Moldova, oamenii se îmbracă în costume tradiţionale şi merg la izvoare, de unde iau apă pe care o sfinţesc. Fetele tinere sunt stropite cu agheasmă ca să aibă noroc în întemeierea unei familii.
Înfrăţitul, un legământ între băieţi, şi însurăţitul, un legământ între fete, au drept scop ajutorul reciproc între cei care împlinesc în această zi ritualul.
Şi persoanele mature împlinesc acest legământ, după care ei îşi spun surate, fârtaţi, veri şi verişoare şi îşi sunt de ajutor până la moarte.
În ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie sau la câmp. Gospodinele nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.
