Club Kristal a găzduit joi seară spectacolul "Hell", prezentat de trupa de teatru "D’AYA". Plini de originalitate și apți pentru orice fel de improvizație, actorii au prezentat o parte a realității, văzută din două perspective: viața promiscuă, în care construcția realului se face pe fundamente artificiale și o perspectivă confesională, meditativă și narativă, în care povestirea de sine devine un fond textual și vizual care dă consistență spectacolului.
- Publicitate -
Piesa, semnată de Lolita Pille, a fost adaptată sub bagheta regizorală a lui Chris Simion, una dintre scriitoarele cele mai originale ale momentului. Cu succes național și internațional, Chris Simion este coordonatorul Companiei de Teatru D’AYA, al cărei președinte onorific este celebrul autor francez Pascal Bruckner.
"Hell" este povestea opulenței, a superficialității și a abandonului de sine, pe care oamenii bogați le au drept coordonate, a drogurilor și a băuturilor care facilitează relațiile cu falși prieteni și a cinismului care, deși provine dintr-o sensibilitate autentică, este folosit ca un scut împotriva "amenințărilor" emoționale. Narcoticele devin stiluri de viață pentru personajele prinse în capcana aparențelor, pe măsură ce sentimentele sunt suprimate de frică. De fapt, teama de real este ceea ce determină negarea autenticității umane prin drog, în timp ce dependența maschează sau, de ce nu, accentuează înfrângerea, prăbușirea abisală a sufletelor. Liniuțele, trasul pe nas, votca la discreție, poșetele Prada și hainele Gucci contrastează cu forța sentimentală a lui Hell, care se explică pe sine printr-o proiecție video, demonstrând că existența nu se poate legitima fără cuvânt, lucru accentuat de Heidegger atunci când susține că "nici un lucru nu există acolo unde cuvântul, adică numele, lipsește. Numai cuvântul conferă existența lucrului".
Hell se îndrăgostește de Andrea și, din fericire, se bucură de reciprocitate. Andrea este un tip puternic, care deține acea inocență a păcatului manifestată prin plăcerea sănătoasă de a trăi, învingându-și superficialitatea prin iubirea pentru Hell. Iubita sa își găsește remediul împotriva cinismului, substituindu-și dependența de droguri printr-o altă dependență, aceea de a iubi. Atunci când sentimentele ating cote înalte intervine, din nou, frica. De data aceasta, Hell resimte frica de a nu-l pierde pe cel pe care îl iubește, tocmai de aceea îl părăsește, spre prăbușirea amândurora.
Prinși din nou în tumultul adictiv al drogurilor, suferința iubirii le conferă celor doi autenticitate: "Suferința e singurul mod de a scăpa de platitudine", spune Hell, cu o luciditate magnetică. Durerea atinge apogeul atunci când Andrea moare într-un accident de mașină, iar Hell renunță la droguri, asimilând suferința ca pe o pedeapsă. "De ce murim ca proștii?" întreabă, într-un moment de încordare existențială, Andrea; moartea e privită ca o negare a puterii banilor și a statutului social, dar și a dreptului de a decide asupra vieții, de aceea finalul este pus sub semnul întrebării "de ce".
În ciuda faptului că spectatorii au fost atenționați că piesa nu se adresează copiilor, părinții au rămas în sală, ignorând sugestia făcută de regizorul piesei. Au existat, de altfel, scene amuzante, care stârneau râsul, dar și scene pline de dramatism care, de altfel, generau aceeași reacție, drept pentru care îi sfătuim pe adulți să nu se dezică de responsabilitatea pe care o au față de copiii lor și să vină, data viitoare, fără urmașii lor minori la o piesă superbă, dar care impune o anumită vârstă pentru a fi percepută la adevărata ei valoare.
Din distribuție: Antoaneta Cojocaru – Hell, Cristi Iacob – Andrea, Ela Ionescu – Sibylle, Rodica Ionescu – Chloe și Gabriel Fătu – Vittorio.
Spectacolul "Hell" se va juca din nou tot în club "Kristal", joi, 7 august, începând cu ora 21.
