Născut pe 27 ianuarie 1936 din părinți originari din
Bucovina (mama originară din Valea Seacă, tatăl, medic veterinar, originar din
Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și
Cajvana, apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți
nr. 3 (azi Colegiul Național Emil Racoviță). Florin Piersic a fost descoperit
de către actrița și regizoarea Elena Negreanu.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică
din București (IATC, astăzi UNATC), promoția 1957. La doi ani după absolvire,
Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând
rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și
șoareci și Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea
și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național
din București).
Azi noapte (miercuri, 26 ianuarie – n.r.) a postat pe
pagina sa de socializare următorul mesaj: „În urmă cu patru zile. Scenă-
recepția hotelului Leonard din Dusseldorf. Abia am intrat, împreună cu Ciprian,
organizatorului turneului cu piesă “Străini în noapte”, în Germania. Schimbăm
câteva vorbe. “Vorbiți românește?” În față noastră, politicos și gata să ne
servească, un tânăr. Da, răspund. Ne privește, se apropie de mine și îmi spune:
„Știți, am auzit că va veni în hotelul nostru Florin Piersic. Oare e adevărat?
Tare mi-aș dori să îl întâlnesc, să îi strâng mâna”. N-ați văzut momentul. Îi
întind mâna și îi spun: “Mă recomand. Mă cheamă Florin Piersic”. Aș fi dat
orice să îl fotografieze cineva, să va pot arată figura lui. Va dați seama, cu
părul așa, aproape alb, că pentru rolul Hemingway pe care am fost la un pas să
îl joc acum vreo doi ani, cu câte un rîd- ușor-, în plus, pe ici, pe colo pe figura, că deși mai blând, nici pe mine nu mă iartă
timpul, omul săracu’ nu m-a recunoscut,
dar mare i-a fost bucuria să ne întâlnim, iar mie tare mi-a fost drag de el și
de întâlnirea excepțională cu publicul din Dusseldorf-în teatrul superb pe care
îl vedeți în fotografie- și din sala Capitol din Frankfurt. Cum s-ar zice am
sfârșit anul trecut cu călătoria în Dubai și l- am început pe asta nou, bine, tot
cu o călătorie, așa că nu prea am vreme să mai stau să socotesc că astăzi
împlinesc o…vârstă. Dar să știți ceva, sunt mândru de anii mei, pentru că știu
că n-am trăit degeaba.
N-a venit încă momentul, nostalgiilor și al tristeților.
Știți de ce? Pentru că am parte de afecțiunea, îndrăznesc să spun chiar iubirea
voastră pe care o simt când va am alături într-o sala de teatru, sau când va
întâlnesc- întâmplător - în față unei recepții de hotel, la mii de kilometri de
casă.
Să fiți la fel de siguri că și eu va iubesc! Și faceți
bine și mai opriți și voi anii ăștia din goana, să nu mai fugă așa repede, că
mai am ceva planuri cu mine și cu voi!”.