Cu-adevărat gerul Bobotezei au avut de înfruntat, anul acesta, cei aproximativ 200 de constănțeni care, vineri dimineață, au venit
- Publicitate -
în fața Catedralei Arhiepiscopale "Petru și Pavel" din Constanța pentru a lua aghiazmă, în ciuda urgiei ce se pornise încă de cu noapte.
Anunțată inițial a se desfășura în Portul Turistic Tomis, în ultimul moment a fost anulată tradiționala procesiune și, în ciuda vântului extrem de puternic, slujba de Sfințire Mare a apelor a fost ținută de Ierarhul Tomisului în prezența unui sobor de preoți afară, pe scările catedralei, unde se aflau și cele cinci care cu boi și măgari, aceștia din urmă fiind înveliți cu plăpumi, pentru a mai putea rezista nu atât gerului, cât vântului foarte puternic.
Și, cu toate că nu mulți se mai așteptau să fie aruncate în apa Mării Negre cele trei cruci, în jurul orei 13, Arhiepiscopul Tomisului a respectat obiceiul, de data aceasta procesiunea mutându-se în portul turistic, unde de altfel erau așezate și miile de sticle cu agheasmă în formă de cruce, care între timp înghețaseră.
La momentul aruncării celor trei cruci, simbol al Arătării Sf. Treimi la apa Iordanului, zece lebede se aflau în golful portului turistic, completând un peisaj simbolic.
Apa sfințită de Bobotează se bea până pe 14 ianuarie
Termenul "agheasmă" înseamnă deopotrivă atât lucrarea de sfințire a apei, cât și însăși apa sfințită. Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii: "Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință...".
De aceea, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot așa de proaspătă, de curată și de bun la gust, ca și atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinții Părinți și scriitorii bisericești.
În casele credincioșilor, Agheasma se păstrează la loc de cinste, în sticle curate. Se poate bea pe nemâncate în fiecare zi, până pe 14 ianuarie, când este Odovania praznicului Bobotezei. Ea se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, cu binecuvântarea preotului duhovnic, după Spovedanie. Anafura se ia după Agheasma Mare.