Pentru orice copil, cuvântul părinților este literă de lege. Copilul acordă credit necondiționat părintelui, până la proba contrarie.
În momentul primei promisiuni neîndeplinite a părintelui față de copil, cel mic iartă sau trece ușor peste incident, chiar dacă, uneori, pe bună dreptate, vociferează sau chiar acuză părintele. Relațiile cu copilul și comportamentul lui nu sunt afectate.
Dacă incidentul se repetă, copilul începe să înțeleagă că primul incident nu a fost unul izolat și că s-ar putea să fie o practică a părinților. Astfel, nu va mai crede nimic din ceea ce va promite sau spune părintele și va deveni insistent, pentru că, în viziunea lui, amânările sunt asociate cu uitarea definitivă a promisiunii.
Indiferent de comportamentul mai mult sau mai puțin zgomotos al copilului, în mintea și sufletul lui, nerespectarea promisiunilor va lăsa loc de neîncredere și îndoială.
- Publicitate -
