Cele mai vechi forme de organizare a romilor au fost, în secolul XX, cele sub forma sindicatelor lăutarilor sau a asociațiilor. Potrivit site-ului calendarintercultural.ro, în 1927 a luat ființă Societatea lăutarilor "Junimea muzicală", societate recunoscută prin sentința publică nr. 18 și condusă de Iancu Panaitescu. Ea își avea sediul în București, la cafeneaua lui Constantin Urziceanu, casierul societății.
- Publicitate -
Câțiva ani mai târziu, sunt atestate și alte forme de asociere a etnicilor romi, precum cele de ajutor reciproc, așa cum a fost Adunarea Romilor din Corabia.
În septembrie 1933, a fost constituită asociația "Uniunea Generală a Romilor din România", sub coordonarea lui Lăzărescu Lăzurică, publicist, absolvent al școlii superioare de comerț și depozitar de lemne și furaje. Cu sprijinul Patriarhiei și al autorităților, Lăzurică a organizat, pe 8 octombrie 1933, Congresul Romilor, ocazie cu care a fost ales comitetul de conducere pe cinci ani, din care făceau parte el, în calitate de președinte, și Grigoraș Dinicu, președinte de onoare.
Câteva zile mai târziu, mai exact la data de 16 noiembrie 1933, Tribunalul Ilfov autentifică actul constitutiv al "Uniunii Generale a Romilor din România". Cererea de obținere a personalității juridice a acestei noi entități a fost depusă, așa acum se arată pe calendarintercultural.ro, la Tribunalul Ilfov, cu mențiunea că au fost făcute recomandări – prin intermediul a două referate ale unui comisar-ajutor din 1934 – de neacordare a statutului de persoană juridică. Ulterior, după demisia trucată a lui Lăzărescu Lăzurică, pe 29 mai 1934, președintele "Uniunii Generale a Romilor din România" devine Gheorghe Niculescu. Asociația dobândește apoi statut de persoană juridică. "Uniunea Generală a Romilor din România" a fost cea mai longevivă organizație din perioada interbelică, ea activând până în anul 1940.
