De la o altitudine de 4.000 de metri, simți cum te atrage pământul cu o viteză
de peste 50-60 de metri pe secundă. Vântul îți vâjâie în urechi, iar apropierea solului te face să lăcrimezi. Sunt doar 90 de secunde până jos, 50-60 de secunde de cădere liberă, timp în care viața ți se pare un simplu joc.
A trecut așa de puțin timp și totuși ești atât de aproape de pământ. Totul se învârtește de câteva ori, te oprești și ai un mic șoc... Apoi, se deschide parașuta, plutești. Ai timp să te aduni și să începi să te bucuri de cer. Adrenalina te face să zâmbești. Cinci minute de zbor. Deasupra, totul este cuprins de liniște, îți poți aduna gândurile sau poți urla de fericire (sau de durere), poți pluti deasupra orașului ce se întinde la picioarele tale. Trebuie să te bucuri de aceste puține momente în care te poți simți liber.
Paradoxal, parașutismul nu este atât de periculos pe cât pare. Deși considerat sport extrem, riscul de a muri într-un accident de mașină este mai mare decât acela de a muri sărind dintr-un avion cu "o cârpă-n spate". În plus, libertatea pe care ți-o oferă este cu mult peste ce ai întâlnit sau ți-ai imaginat până atunci.
Un lucru bun la acest sport: nu este prea căutat! Cei care încearcă parașutismul nu prea au explicații raționale. O fac din dorința de libertate, din curaj sau, pur și simplu, din curiozitate. Dar oameni care visează la zbor au fost și mai sunt, iar pentru visul lor, avioanele încă se mai află pe cer.
Pentru a efectua un salt cu parașuta, nu-ți trebuie cunoș-tințe complicate de fizică sau de matematică, dar sunt necesare motivația și voința. Poți să urmezi cursuri avansate pentru a deveni un sportiv parașutist sau poți să optezi pentru ofertele aerocluburilor particulare.
Dacă vrei un simplu zbor de distracție sau doar de încercare, nu trebuie să faci decât un drum până la cel mai apropiat aerodrom particular din România - Tuzla sau Strejnic. Prețurile sunt accesibile, iar condițiile de salt, foarte bune.
- Publicitate -
De la o altitudine de 4.000 de metri, simți cum te atrage pământul cu o viteză
de peste 50-60 de metri pe secundă. Vântul îți vâjâie în urechi, iar apropierea solului te face să lăcrimezi. Sunt doar 90 de secunde până jos, 50-60 de secunde de cădere liberă, timp în care viața ți se pare un simplu joc.
A trecut așa de puțin timp și totuși ești atât de aproape de pământ. Totul se învârtește de câteva ori, te oprești și ai un mic șoc... Apoi, se deschide parașuta, plutești. Ai timp să te aduni și să începi să te bucuri de cer. Adrenalina te face să zâmbești. Cinci minute de zbor. Deasupra, totul este cuprins de liniște, îți poți aduna gândurile sau poți urla de fericire (sau de durere), poți pluti deasupra orașului ce se întinde la picioarele tale. Trebuie să te bucuri de aceste puține momente în care te poți simți liber.
Paradoxal, parașutismul nu este atât de periculos pe cât pare. Deși considerat sport extrem, riscul de a muri într-un accident de mașină este mai mare decât acela de a muri sărind dintr-un avion cu "o cârpă-n spate". În plus, libertatea pe care ți-o oferă este cu mult peste ce ai întâlnit sau ți-ai imaginat până atunci.
Un lucru bun la acest sport: nu este prea căutat! Cei care încearcă parașutismul nu prea au explicații raționale. O fac din dorința de libertate, din curaj sau, pur și simplu, din curiozitate. Dar oameni care visează la zbor au fost și mai sunt, iar pentru visul lor, avioanele încă se mai află pe cer.
Pentru a efectua un salt cu parașuta, nu-ți trebuie cunoș-tințe complicate de fizică sau de matematică, dar sunt necesare motivația și voința. Poți să urmezi cursuri avansate pentru a deveni un sportiv parașutist sau poți să optezi pentru ofertele aerocluburilor particulare.
Dacă vrei un simplu zbor de distracție sau doar de încercare, nu trebuie să faci decât un drum până la cel mai apropiat aerodrom particular din România - Tuzla sau Strejnic. Prețurile sunt accesibile, iar condițiile de salt, foarte bune.
