Drumurile recent refăcute pe bani europeni, școlile moderne construite din fondurile Băncii Mondiale nu reușesc să mascheze adevărata față a satului. Sărăcia țipă parcă la orice colț de uliță. Și-a pus amprenta ca o marcă înregistrată pe locuințele sătenilor, pe gospodăriile lor, chiar și pe chipurile oamenilor. Doar între pereții înguști, slinoși și îmbibați cu fum de tutun prost ai cârciumii din mijlocul satului se mai arată ceva veselie și hohote de râs. Alcoolul le-a înmuiat grijile încă de la primele ore ale dimineții. "Așa sunt oamenii aici la noi. Beau să mai uite de probleme și sărăcie. Își îneacă amarul", le motivează tabieturile primarul.
- Publicitate -
Un pământ uscat, crăpat, ars de soare. O Dobroge tristă, tăcută, cu oameni pe ale căror chipuri nu se mai văd zâmbete sau vreo urmă de speranță. Nicio cultură de porumb, de floarea soarelui, nici măcar o gradină care să nu fi fost compromisă de secetă.
În comuna Saraiu ulițele sunt pustii, oamenii nu se arată de niciunde. Totuși, atunci când îi întâlnim ne vorbesc cu amărăciune de necazurile, de supărările lor.
Sătenii din Saraiu și-au dorit să plouă, numai și numai pentru a salva culturile, pământul, fântânile. "Nici măcar mazărea nu s-a făcut anul ăsta. Trăim din produsele provenite de la animale, vindem lapte de vacă. De ajutor social nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât avem grădini mari…Nu îndeplinim condițiile, asta este…Dar dacă nu s-a facut nimic?! Din ce să trăim? Încotro să o mai apucăm?!" se plânge Florica, o femeie abia trecută de 40 de ani.
Seceta a afectat totul: a pârjolit pământul, care acum arată ca în urma unui incendiu, a scăzut considerabil nivelul fântânilor, astfel încât apa potabilă a fost și puțină, și neindicată pentru consum.
Câțiva săteni stau la unul din barurile din sat, ferindu-se de soare sub o umbrelă. Sunt aparent veseli, însă e o bucurie amară, înecată în câteva pahare de băutură. Vorbesc despre lipsa locurilor de muncă, despre sărăcie, despre disperare.
Nu sunt mai mult de 14-15 angajați în tot satul. Până anul acesta au muncit pământul, al lor sau al altora. Acum însă nu mai au ce să lucreze, nici pentru cine. Nici bani să-și dea copiii la școală nu mai au.
Elevii se orientează spre Hârșova și spre Constanța pentru continuarea studiilor, însă în ultima vreme nu au mai avut bani de transport, fapt pentru care unii dintre ei au fost nevoiți să renunțe la școală. Toți se află în această situație, toți speră un viitor mai bun, un ajutor, venit de oriunde. Tot ei însă sunt cei care știu că așteaptă zadarnic, pentru că este puțin probabil ca acesta să le vină.
Jumătate din animalele satului nu mai au mâncare
"Uitați-vă cum au ajuns țăranii, de sunt nevoiți să care ciurlani (n.r. - plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă) ca să dea de mâncare animalelor. Înainte, nici măcar la măgari nu dădeau să mănânce așa ceva. Acum, de foame, mănâncă ciurlani și oile, și vacile, caii. Așa sărăcie nu a fost niciodată", oftează primarul Vasile Băjan în momentul în care vede o căruță plină cu iarbă (ciurlani) cum se îndepărtează încet pe una din ulițele comunei.
Seceta a pârjolit totul în calea ei, astfel încât țăranii nu mai au nici măcar ce pune pe masă. "Este grav de tot. Nu cred că mai există vreo localitate în județul Constanța mai lovită decât a noastră. Acum, nu mai există hrană nici măcar pentru jumătate din animalele comunei, de s-a ajuns să-și vândă oamenii vitele cu un milion de lei, iar caii aproape că îi dau de pomană. Decât să le moară în bătătură… . Cine nu vinde acum, la toamnă le va da drumul pe poartă pentru că nu vor mai avea absolut nimic cu ce să le hrănească", spune Vasile Băjan.
"Mă apucă frigurile când îl văd pe Remeș"
Cei care au avut porumb la câmp l-au cosit și l-au făcut baloți. L-au vândut ca pe lucernă pentru animale pentru că întreaga cultură a fost distrusă.
Oamenii sunt speriați pentru că nu știu ce se va întâmpla cu ei la iarnă. Grâul nu s-a făcut, porumbul nici atât, iar animalele mor de foame.
În tot acest timp, guvernanții plâng de mila agriculturii românești, dar nici un țăran din Saraiu nu a văzut nici măcar un leu pentru despăgubiri sau subvenții. Doar promisiuni și multe adrese la primărie. "Mă apucă frigurile când îl văd pe Remeș la televizor, cum dă el sfaturi despre agricultură", declară un sătean.
"Degeaba fac drumuri dacă oamenii mor de foame"
"O să ne apucăm de eoliene, dacă tot nu reușim să facem nimic cu agricultura. Există deja două societăți, din Portugalia și Spania, care s-au apucat să construiască centrale eoliene. Vor deschide puncte de lucru aici, ceea ce înseamnă că vor angaja oameni din comună, iar taxele și impozitele vor rămâne la noi", spune primarul.
Din moment ce în comună nu există locuri de muncă, peste 80% din localnici fiind șomeri, mulți tineri au plecat să muncească în străinătate. "Dacă mai aveam 40 de ani, plecam și eu în străinătate. Nu ai ce face aici", mărturisește Vasile Băjan.
Deși susține că are foarte multe proiecte de investiții în derulare, primarul comunei spune că nu știe dacă va mai candida. "Sunt prea multe neîmpliniri. Nu în infrastructura comunei, ci în ceea ce privește situația oamenilor. Gradul de sărăcie este mult prea mare. Au stomacul gol. Degeaba le faci drumuri și cămine culturale dacă oamenii mor de foame. Aici e vorba de supraviețuire".
PLD îl curtează pe primarul PSD
Primarul Vasile Băjan spune că simte o "dezamăgire totală" și în ceea ce privește politica. "Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că ar trebui să se facă o lege ca primarii să nu aibă culoare politică. Ei trebuie să se concentreze pe problemele localităților și nu pe chestiuni politice".
Gospodarul șef al localității povestește și cum au venit cei de la PLD și i-au propus să treacă din PSD în barca liberal-democraților. "Le-am spus că dacă mă vor pune ministru la agricultură mă voi înscrie la ei în partid", declară Băjan.
Primarul se așteaptă ca din toamnă să se confrunte cu o adevărată criză socială în comună. Este convins că, atunci când nu vor mai avea ce să mănânce, oamenii vor ieși în fața primăriei pentru a cere sprijin social. "Eu îi voi urca în microbuze și îi voi duce la Guvern, să le dea Remeș și cu Tăriceanu socoteală".
Drumurile recent refăcute pe bani europeni, școlile moderne construite din fondurile Băncii Mondiale nu reușesc să mascheze adevărata față a satului. Sărăcia țipă parcă la orice colț de uliță. Și-a pus amprenta ca o marcă înregistrată pe locuințele sătenilor, pe gospodăriile lor, chiar și pe chipurile oamenilor. Doar între pereții înguști, slinoși și îmbibați cu fum de tutun prost ai cârciumii din mijlocul satului se mai arată ceva veselie și hohote de râs. Alcoolul le-a înmuiat grijile încă de la primele ore ale dimineții. "Așa sunt oamenii aici la noi. Beau să mai uite de probleme și sărăcie. Își îneacă amarul", le motivează tabieturile primarul.
Un pământ uscat, crăpat, ars de soare. O Dobroge tristă, tăcută, cu oameni pe ale căror chipuri nu se mai văd zâmbete sau vreo urmă de speranță. Nicio cultură de porumb, de floarea soarelui, nici măcar o gradină care să nu fi fost compromisă de secetă.
În comuna Saraiu ulițele sunt pustii, oamenii nu se arată de niciunde. Totuși, atunci când îi întâlnim ne vorbesc cu amărăciune de necazurile, de supărările lor.
Sătenii din Saraiu și-au dorit să plouă, numai și numai pentru a salva culturile, pământul, fântânile. "Nici măcar mazărea nu s-a făcut anul ăsta. Trăim din produsele provenite de la animale, vindem lapte de vacă. De ajutor social nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât avem grădini mari…Nu îndeplinim condițiile, asta este…Dar dacă nu s-a facut nimic?! Din ce să trăim? Încotro să o mai apucăm?!" se plânge Florica, o femeie abia trecută de 40 de ani.
Seceta a afectat totul: a pârjolit pământul, care acum arată ca în urma unui incendiu, a scăzut considerabil nivelul fântânilor, astfel încât apa potabilă a fost și puțină, și neindicată pentru consum.
Câțiva săteni stau la unul din barurile din sat, ferindu-se de soare sub o umbrelă. Sunt aparent veseli, însă e o bucurie amară, înecată în câteva pahare de băutură. Vorbesc despre lipsa locurilor de muncă, despre sărăcie, despre disperare.
Nu sunt mai mult de 14-15 angajați în tot satul. Până anul acesta au muncit pământul, al lor sau al altora. Acum însă nu mai au ce să lucreze, nici pentru cine. Nici bani să-și dea copiii la școală nu mai au.
Elevii se orientează spre Hârșova și spre Constanța pentru continuarea studiilor, însă în ultima vreme nu au mai avut bani de transport, fapt pentru care unii dintre ei au fost nevoiți să renunțe la școală. Toți se află în această situație, toți speră un viitor mai bun, un ajutor, venit de oriunde. Tot ei însă sunt cei care știu că așteaptă zadarnic, pentru că este puțin probabil ca acesta să le vină.
Jumătate din animalele satului nu mai au mâncare
"Uitați-vă cum au ajuns țăranii, de sunt nevoiți să care ciurlani (n.r. - plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă) ca să dea de mâncare animalelor. Înainte, nici măcar la măgari nu dădeau să mănânce așa ceva. Acum, de foame, mănâncă ciurlani și oile, și vacile, caii. Așa sărăcie nu a fost niciodată", oftează primarul Vasile Băjan în momentul în care vede o căruță plină cu iarbă (ciurlani) cum se îndepărtează încet pe una din ulițele comunei.
Seceta a pârjolit totul în calea ei, astfel încât țăranii nu mai au nici măcar ce pune pe masă. "Este grav de tot. Nu cred că mai există vreo localitate în județul Constanța mai lovită decât a noastră. Acum, nu mai există hrană nici măcar pentru jumătate din animalele comunei, de s-a ajuns să-și vândă oamenii vitele cu un milion de lei, iar caii aproape că îi dau de pomană. Decât să le moară în bătătură… . Cine nu vinde acum, la toamnă le va da drumul pe poartă pentru că nu vor mai avea absolut nimic cu ce să le hrănească", spune Vasile Băjan.
"Mă apucă frigurile când îl văd pe Remeș"
Cei care au avut porumb la câmp l-au cosit și l-au făcut baloți. L-au vândut ca pe lucernă pentru animale pentru că întreaga cultură a fost distrusă.
Oamenii sunt speriați pentru că nu știu ce se va întâmpla cu ei la iarnă. Grâul nu s-a făcut, porumbul nici atât, iar animalele mor de foame.
În tot acest timp, guvernanții plâng de mila agriculturii românești, dar nici un țăran din Saraiu nu a văzut nici măcar un leu pentru despăgubiri sau subvenții. Doar promisiuni și multe adrese la primărie. "Mă apucă frigurile când îl văd pe Remeș la televizor, cum dă el sfaturi despre agricultură", declară un sătean.
"Degeaba fac drumuri dacă oamenii mor de foame"
"O să ne apucăm de eoliene, dacă tot nu reușim să facem nimic cu agricultura. Există deja două societăți, din Portugalia și Spania, care s-au apucat să construiască centrale eoliene. Vor deschide puncte de lucru aici, ceea ce înseamnă că vor angaja oameni din comună, iar taxele și impozitele vor rămâne la noi", spune primarul.
Din moment ce în comună nu există locuri de muncă, peste 80% din localnici fiind șomeri, mulți tineri au plecat să muncească în străinătate. "Dacă mai aveam 40 de ani, plecam și eu în străinătate. Nu ai ce face aici", mărturisește Vasile Băjan.
Deși susține că are foarte multe proiecte de investiții în derulare, primarul comunei spune că nu știe dacă va mai candida. "Sunt prea multe neîmpliniri. Nu în infrastructura comunei, ci în ceea ce privește situația oamenilor. Gradul de sărăcie este mult prea mare. Au stomacul gol. Degeaba le faci drumuri și cămine culturale dacă oamenii mor de foame. Aici e vorba de supraviețuire".
PLD îl curtează pe primarul PSD
Primarul Vasile Băjan spune că simte o "dezamăgire totală" și în ceea ce privește politica. "Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că ar trebui să se facă o lege ca primarii să nu aibă culoare politică. Ei trebuie să se concentreze pe problemele localităților și nu pe chestiuni politice".
Gospodarul șef al localității povestește și cum au venit cei de la PLD și i-au propus să treacă din PSD în barca liberal-democraților. "Le-am spus că dacă mă vor pune ministru la agricultură mă voi înscrie la ei în partid", declară Băjan.
Primarul se așteaptă ca din toamnă să se confrunte cu o adevărată criză socială în comună. Este convins că, atunci când nu vor mai avea ce să mănânce, oamenii vor ieși în fața primăriei pentru a cere sprijin social. "Eu îi voi urca în microbuze și îi voi duce la Guvern, să le dea Remeș și cu Tăriceanu socoteală".
