Încă din burta mamei, copiii simt atingerea și reacționează la ea. Ei își sug degetul, dau din piciorușe și simt cum spre sfârșitul sarcinii nu prea mai au loc să se miște în voie. Singurele porțiuni imune la atingere sunt partea superioară și posterioară a capului.
După naștere, părinții sunt cei care stabilesc contactul cu nou-născutul, luându-l în brațe, mângâindu-l, legănându-l, punându-l la piept să adoarmă. Pe zi ce trece însă, el devine din ce în ce mai activ.
Dacă până nu demult jucăriile care atârnau erau urmărite doar cu privirea, acum ele sunt întoarse pe toate părțile și cercetate cu mare curiozitate. La început doar le ține în mână, apoi, când începe să meargă de-a bușilea, se întinde să atingă mașinuța, se rotește în pătuț după zornăitoare și, dacă nu reușește, se enervează și plân-ge.
Prin fiecare atingere învață ceva despre sine, descoperă și înțelege lucrurile din jur. Îi place să-l mângâi, să-i faci masaj și râde dacă-l gâdili.
La rândul lui, își întinde mânuțele către fața ta, te mângâie sau te trage de nas, păr sau urechi. Se uită nedumerit la desenul de pe tricou, este atras de tot ce este colorat, ce strălucește sau foșnește.
- Publicitate -
